Modelul polonez …reloaded!

Posted: May 7, 2010 in Burse, De la Forbes, Politica si politici, Proiect "de Romania"
Tags:

“toate-s vechi si nouă-s toate” spunea Eminescu … drept pentru care supun atentiei materialul la care am lcurat cu ceva luni in urma!

Pentru a aduce bani la buget, guvernul ar trebui să se uite mai atent în propriile buzunare și să tragă cu ochiul la vecinii polonezi. Din vânzarea de acțiuni, statul ar putea încasa mai mult de patru miliarde de euro.

În loc să inventeze taxe şi impozite pentru a mai aduce bani la bugetul de stat care nu fac altceva decât să sufoce, poate iremediabil, mediul de afaceri, statul ar trebui să facă un lucru relativ simplu: să privatizeze. Polonia, ţara din regiune cel mai puţin afectată de seismul financiar global, a folosit privatizarea ca pe unul din pilonii principali pe care şi-a sprijinit strategia anticriză. Autorităţile de la Varşovia au întocmit un plan concret pentru acest an privind vânzarea de acţiuni la companiile de stat, în valoare de peste 6,7 miliarde de euro. Aproximativ jumătate din această sumă poate fi obţinută de România doar din vânzarea unei părţi din acţiunile pe care statul le are la societăţile din sectorul energetic.

Vânzări în energie. Romgaz, Nucleareelectrica şi Hidroelectrica, societăţi la care statul deţine peste 80% din acţiuni, sunt „perlele coroanei“. Valoarea de piaţă a acestora depăşeşte 2,8 miliarde de euro, potrivit calculelor realizate de casele de brokeraj care au analizat portofoliul Fondului Proprietatea – care este şi el acţionar la aceste companii.

Chiar şi dacă ar decide să păstreze pachetul necesar pentru menţinerea controlului în aceste societăţi (deşi nu ar trebui să o facă) şi ar vinde restul de acţiuni statul ar strânge aproximativ 1,1 miliarde  de euro. Alte aproximativ 180 de milioane de euro se pot adăuga la bugetul de stat din vânzarea pachetelor de 23% din acţi­unile pe care Ministerul Economiei le are la Transgaz şi Transelectrica. În total, într-o estimare conservatoare, aproximativ 1,3 miliarde de euro! La fel poate proceda şi în cazul celor trei mari complexe energetice: Craiova, Turceni şi Rovinari, fiecare în parte cu o valoare de piaţă estimată la peste o sută de milioane de euro. Numai vânzarea unor participaţii minoritare ar putea aduce în buzunarul statului mai mult de 90 de milioane de euro, ceea ce ridică valoarea încasărilor din vânzari la aproximativ 1,4 miliarde euro. De asemenea, statul ar putea renunţa complet la acţiunile pe care le mai are în societăţi în care oricum nu mai are niciun cuvânt de spus, fiind acţionar minoritar.

Din vânzarea pachetului de 20 de procente pe care-l mai deţine în capitalul social al companiei Petrom, statul ar mai putea face rost de alte aproximativ 800 de milioane de euro. Bani la fel de buni pot fi obţinuţi din vânzarea pachetelor minoritare de acţiuni (între 24% şi 37% din capitalul social) cu care statul a rămas după privatizarea societăţilor de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale. Potrivit aceloraşi analize realizate de diferite case de brokeraj pentru portofoliul Fondului Proprietatea, statul ar mai putea încasa din vânzarea acestora alte aproximativ 400 de milioane de euro.

participații minoritare. Aşadar, numai vânzarea participaţiilor la companiile din sectorul energetic ar aduce statului aproximativ 2,6 miliarde de euro. Alte cel puţin 200 de milioane de euro mai pot fi aduse de vânzarea unor participaţii minoritare la companii monopol de stat sau considerate a fi de importanţă strategică, precum Poşta Română, Loterie, Imprimeria Naţională sau CEC Bank. Să nu mai vorbim de faptul că sumele ar putea fi de câteva ori mai mari dacă autorităţile nu ar mai ţine cu dinţii inutil de aceste companii. Cumpărători interesaţi s-ar găsi cu siguranţă.

Iar „foamea“ de bani poate fi potolită şi prin vânzarea acţiunilor deţinute la companiile de transport feroviar, care au fost, de altfel, în mai multe rânduri pe lista de priorităţi ale oficialilor în încercarea de a le vinde. De fiecare dată, însă, din motive necunoscute, operaţiunea a eşuat. Ieşirea totală sau parţială a statului din respectivele companii ar mai putea aduce sume importante de bani la buget, în condiţiile în care numai din vânzarea Societăţii Naţionale CFR Marfă s-ar putea obţine circa 500 de milioane de euro, potrivit unor estimări realizate de Asociaţia Industriei Feroviare. Estimarea acestora se bazează pe raportarea companiei româneşti la MAV Cargo, compania similară din Ungaria care în urmă cu aproximativ trei ani a fost vândută pentru suma de 398 de milioane de euro.

Pe aceeaşi listă de vânzări se pot înscrie şi aeroporturile Henry Coandă, Aurel Vlaicu, Mihail Kogălniceanu sau Timişoara, unde Ministerul Transpor­­turilor şi-a dovedit incapacitatea ca proprietar şi administrator. Potrivit aceloraşi rapoarte de analiză, valoarea de piaţă a Companiei Naţionale Aeroportul Internaţional Henry Coandă (la care statul deţine 80% din capitalul social) este estimată la aproximativ 112 milioane de euro, ceea ce înseamnă că din vânzare s-ar putea obţine între 32 şi 89 de milioane de euro, în funcţie de dimensiunea pachetului înstrăinat. La care se adaugă alte unu până la trei milioane de euro din vânzarea participaţiilor la Aeroportul Aurel Vlaicu, estimat la aproximativ patru milioane de euro.

În loc de taxe. Iar lista poate continua cu societăţile de administrare a porturilor şi canalelor navigabile – aflate, de altfel, de mai mulţi ani pe lista de posibile privatizări de pe site-ul Ministerului Transporturilor. Vânzarea în totalitate sau măcar şi în parte a deţinerilor pe care statul s-a dovedit incapabil să le administreze în ultimii 20 de ani ar aduce nu doar bani la buget, ci şi reducerea necesarului de împrumut pentru sectorul public. Intrarea acţionarilor privaţi în consiliile de administraţie ale respectivelor companii ar aduce un plus de transparență şi ar fi o piedică în calea încheierii unor contracte păguboase pentru societăţile în cauză. În final am avea mai mulți bani la buget și un stat mai puțin prezent în economie.

Deci as zice eu … mai puţine locuri în consiliile de administraţie prin care să se plătească de fapt servicii politice, şi deci mai puţină corupţie. Dar nu numai – avantaje mai putem găsi o căruţă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s