Riscurile relansării în ECE

Posted: August 4, 2010 in Burse, De la Forbes
Tags:

Primăvara a adus pentru economiile din Centrul şi Estul Europei o încredere în creştere din partea finanţiştilor şi a oamenilor de afaceri. Însă pericolele pândesc după uşă. Iar la Bucureşti economiştii nu îşi permit să le neglijeze.

Optimismul pluteşte în aer! Asta ar putea spune orice investitor mai puţin avizat în primăvara acestui an,  dacă arunca doar o privire sumară pe indicii de încredere calculaţi de diferitele instituţii de studii economice. Fie că e vorba despre economiştii unor instituţii financiare din Europa – în cazul indicatorului calculate de ZEW, fie că vorbim de reprezentanţii mediului de afaceri din Uniunea Europeană – cum este cazul indicatorilor publicaţi de Eurostat, perspectivele economiei Europene par a fi din ce în ce mai bune.

Şi economiştii de la Bucureşti cred că au motive să fie optimişti, dar cu rezerve. Retragerea stimulilor economici în Uniune, riscul politic la nivel local, majorarea taxelor şi impozitelor sau o eventuală decuplare a României de regiune îl fac pe Lucian Anghel, economistul şef al BCR să nu deschidă şampania înainte de vreme.

La efectele negative pe care le-ar produce un entuziasm prematur se gândeşte şi economistul şef al BRD, Florian Libocor, atunci când îşi face proiecţiile pe termen lung. Se declară însă ceva mai încrezător în potenţialul României de a depăşi criza.

CIFRE BUNE ANUL ARE. Publicat pe 4 aprilie, raportul institutului german ZEW – Zentrum für Europäische Wirtschaftsforschung, arată că şi în luna martie, finanţiştii din Europa sunt în continuare încrezători în perspectivele economice ale celor 27 de state membre. Din raport reiese însă că sunt şi mai optimişti cu privire la viitorul economiilor ECE.

Indicele care măsoară sentimentul privind evoluţia statelor din centrul şi estul Europei a înregistrat în luna martie o creştere de 16,8 puncte, până la 37,3 puncte. În urmă cu aproximativ 24 de luni indicatorul privind aşteptările economiştilor pentru economiile Central şi Est Europene era la nivelul de -34,7 puncte iar acum un an era încă la -33,3 puncte.  Prin comparaţie, indicele calculat de acelaşi institut pentru nucleul dur al Europei a înregistrat în martie 2010 o majorare de doar 5,8 puncte până la nivelul de 26,6 puncte.

Şi indicele ESI (Economic Sentiment Indicator) calculat şi publicat de Eurostat la finele lunii martie, reflectă o creştere a încrederii într-un ritm mai alert pentru EU 27 şi ceva mai temperat pentru EU 13. În luna martie indicele calculat pentru ansamblul celor 27 de economii membre a atins un nivel de 99,6 puncte, marcând un avans de 2 puncte faţă de luna anterioară. În acelaşi timp ESI 13 a crescut în martie cu doar 1,8 puncte până la nivelul de 97,7 puncte.

Mai importantă este însă tendinţa: încrederea oamenilor de afaceri în economiile Europei a marcat în martie a 12 lună consecutivă de creştere şi totodată întoarcerea aproape de nivelele din urmă cu aproximativ doi ani, când criza financiară nu se transformase încă în criză economică.

ÎNTREBĂRI NECESARE. Înţelepţii susţin însă că “diavolul se ascunde în detalii”, iar o privire mai atentă la ceea ce se află dincolo de interpretarea pur matematică a unui “sentiment”, scoate în evidenţă capcanele care se află încă pe drumul spre revenire. Iar cele mai mari semne de întrebare planează tocmai asupra economiilor ECE, care beneficiază acum de o creştere constantă a încrederii.

Dacă piaţa europeană este cea care a tras în sus economiile emergente, tot de aici vine şi primul risc, pentru că revenirea se datorează într-o mult prea mare măsură stimulilor guvernamentali. “Observam o revenire a cresterii aproape peste tot, însă cifrele sunt legate cel mai adesea de sprijinul statelor, iar cererea privata se menţine scazută”, este temerea exprimată în fiecare din întâlnirile pe care Dominic Strauss-Kahn, şeful FMI le-a avut cu oficiali din Europa Centrală şi de Est, la finele lui martie.

Măsurile luate de guverne au susţinut aşadar consumul, iar Cehia, Ungaria, Polonia şi România au profitat din plin de revenirea cererii pe pieţele mari ale Uniunii. Şi exporturile sunt cele care au făcut ca producţia industrială în cele patru economii să rupă în primăvara anului trecut, şirul celor aproximativ 18 luni de cădere.

REVERSUL MEDALIEI. Aşa se văd lucrurile şi de la etajul 12 al clădirii Bucharest Financial Plaza de pe Calea Victoriei, unde-şi are biroul Economistul Şef al BCR, Lucian Anghel. Programele de susţinere economică nu vor mai putea fi susţinute pentru mult timp, pentru că accentuează deficitele bugetare şi aşa extrem de ridicate. Iar suprimarea stimulentelor guvernamentale pune sub semnul întrebării cererea de pe piaţa europeană, şi ameninţă exporturile statelor ECE în ţările Uniunii. Iar exportul face aproximativ 75% din PIB-ul Cehiei şi Ungariei, şi contează în proporţie de aproximativ 40% în PIB-ul Poloniei.

Paradoxal, România ar putea fi într-o situaţie mai bună decât vecinele ei în scenariul retragerii programelor guvernamentale de stimulare economică din spaţiul european. Exporturile româneşti contează în proporţie de mai puţin de 25% în PIB-ul naţional, deci impactul negativ ar fi ceva mai mic. In plus, mărfurile exportate de România (între care produsele Dacia şi Nokia au o pondere extrem de ridicată) par a fi cel mai bine adaptate la actualele condiţii de criză. Sunt mai degrabă bunuri de consum curent – decât bunuri sofisticate, şi au un raport preţ-calitate ridicat, astfel că o contracţie a marilor economii europene nu s-ar resimţi într-o diminuare proporţională a consumului pe respectivele categorii de bunuri.

Aceasta este dealtfel o posibilă explicaţie pentru încrederea cu care Florian Libocor priveşte şi analizează ultimele evoluţii din ECE, în biroul aflat la celălalt capăt al bulevardului bucureştean Calea Victoriei, la etajul 18 al turnului BRD. “Cred că în 2010 vom asista la construcţia modelului ce va sta la baza relansării economice în perioada următoare“ spune el declarându-se încrezător în continuarea evoluţiilor pozitive, înscriindu-se astfel în asentimentul celor care au răspuns sondajelor realizate de ZEW şi Eurostat.

Lucian Anghel rămâne însă în priză şi aşteaptă semnele relansării cererii interne pentru a putea dormi într-adevăr liniştit. “Retragere a acestor stimuli ar trebui contrabalansată de economiile din zonă, printr-o creştere a cererii interne”. O evoluţie puţin probabilă însă, în contextul în care şomajul continuă să crească iar condiţiile de creditate rămân încă extrem de restrictive.

LEUL ŞI TAXELE. Pentru România apar însă riscuri suplimentare. Exportatorii noştrii sunt mai vulnerabili la evoluţia cursului decât vecinii polonezi, cehi sau unguri. Dacă leul slab a stimulat exportul, crescând competitivitatea mărfurilor româneşti, un leu mai puternic şi mai ales extrem de volatil, este un pericol. Mai ales că şi leul pare presat să urmeze drumul parcurs de coroană, forint sau zlot, care s-au apreciat cu 15% până la 20% în ultimele 12 luni. Menţinerea competitivităţii exporturilor (ca motor al relansării economiei naţionale) prin menţinerea unui leu slab, este aşadar “pisică” aruncată de Guvern în curtea BNR-ului. Şi chiar dacă atât Florian Libocor cât şi Lucian Anghel cred că BNR are resursele, experienţa şi know-how-ul necesare pentru a gestiona bine leul, presiunile speculative nu pot fi excluse din calcul.

Şi tot în capul Băncii Centrale se sparg şi oalele întârzierii reluării creditării, deoarece nu prea mai are spaţiu de manevră pentru continuarea reducerii dobânzii cheie. Creşterea preţurilor administrate (la energie electrică, gaze naturale şi energie termică), prognozată a fi în medie de patru până la cinci procente în 2010, poate duce la creşterea inflaţiei. Un duşman cu care Banca Naţională se luptă încă, în ciuda faptului că indicele preţurilor pare a se fi stabilizat pe fondul crizei.

Perspectivele de continuare a reducerilor dobânzii cheie, ca măsură de stimulare a consumului intern (prin reluarea credităriii) sunt aşadar limitate. “Cred că mai este spaţiu de scădere a dobânzii cheie cu cel mult 75 până la 100 de puncte de bază“ spune Libocor, insistând asupra faptului că acest nivel ar fi la aproximativ jumătate cel la care se afla în urmă cu un an. Insuficient însă pentru a da suficient de mult curaj, motivare şi lichiditate în piaţă.

Cererea internă a României este ameninţată de şomajul aşteptat să atingă 10%. Şi asta inhibă consumul individual şi cheltuielile companiilor, dar şi creditarea ! Şi băncilor şi clienţilor le este teamă “să se încurce cu un împrumut” într-o piaţă a muncii în declin. Iar consumul guvernamental este şi mai puţin probabil să aibă un aport pozitiv, în condiţiile în care executivul continuă să toace mai mult decât încasează, pe cheltuieli sociale şi nu în investiţii. Poate de aceea “singura şansă a României este restructurarea sistemelor de pensii, salarizare şi al alocaţiilor de stat“ după cum spune economistul şef al BCR, care adaugă cu năduf: “Acum, la fiecare 100 de lei încasaţi, statul dă 78 de lei pe factura socială“. Iar efectele întârzierii restructurării vor fi dureroase: Majorarea taxelor şi impozitelor este singura soluţie pe care statul o mai are la îndemână, adaugă Anghel îngrijorat. O soluţie foarte probabilă dacă ne uităm la numeroasele încercări nereuşite de a ţine sub control cheltuielile în sectorul public. O greşeală, în viziunea lui Florian Libocor, care susţine că o astfel de măsură nu ar face decât să mute o şi mai mare parte din economie în zona nefiscalizată.

Continuarea evoluţiilor pozitive în Europa şi prin consecinţă în ECE (deci şi în România) este destul de probabilă pentru următoarele luni. Efectul de bază (dat de comparaţia făcută cu valorile de anii trecuţi, care au fost foarte mici) şi majorarea stocurilor pe care companiile susţin optimismul specialiştilor. Relansarea este însă fragilă, pentru că cererea privată şi investiţiile rămân extrem de scăzute din cauza unui şomaj în creştere, a unei creditări restrictive şi din cauză că avem un exces de capacitate de producţie în întreaga lume. Pentru România, aprecierea leului, inflaţia şi creşterea taxelor şi impozitelor sunt riscurile suplimentare, ce ne pot decupla de regiune.

1 Economic Sentiment Indicator (puncte)

În luna aprilie, sentimentul privind economiile ECE a marcat a 12 lună consecutivă de creştere

2 Evoluţia producţiei industriale (%)

Producţia industrială în ECE a rupt în primăvara lui 2009 trendul de 18 luni de cădere.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s