De ce sunt băncile datoare românilor?

Posted: September 22, 2010 in De la Forbes
Tags:

Jumătate din cele 13,6 miliarde de euro luaţi cu împrumut de la FMI, au ca destinaţie strict conturile BNR, şi pot fi folosiţi exclusiv pentru susţinerea cursului valutar. La un calcul sumar, dobânda aferentă celor 6 miliarde de euro intraţi în trezoreria Băncii Naţionale, se ridică la aproximativ 225 de milioane de euro pe an. Acesta este costul pe care, de voie – de nevoie, românii îl vor plăti în următorii ani, pentru a avea sistem bancar sănătos.

Cu bune şi cu rele, românii şi-au asumat un împrumut fără de care cursul euro-leu ar fi putut sări spectaculos, până la 5 sau 6 lei pentru un euro (după cu titrau cu litere mari multe dintre rapoartele de analiză, în urmă cu un an).

Primii loviţi, într-un astfel de scenariu, ar fi fost evident românii, care puşi în imposibilitatea de a-şi plăti creditele, s-ar fi văzut probabil executaţi silit.

Mult mai mult ar fi avut însă de pierdut bancherii! Un EUR foarte puternic, le-ar  fi adus în conturi … o creştere exponenţială a ratei creditelor neperformante (care acum este “sub control”, la un nivel de aproximativ 18%), şi “în curte” … o mulţime de maşini, utilaje industriale, apartamente, case şi terenuri ….  fără cumpărători!

Asta ar fi însemnat în primul rând pierderi pentru acţionari, şi pentru compania mamă. Dar mai grav ar fi fost faptul că băncile mamă din vestul Europei (extrem de slăbite de criză) s-ar fi trezit puse în situaţia de face rost de bani pentru fiicele din România, pentru a menţine capitalurile acestora, în limitele de lichiditate şi solvabilitate prevăzute de reglementările locale şi europene.

Aşa au ajuns românii să preia sarcina pusă de criză pe portofoliile băncilor! Datoria privată a fost transformată în datorie publică! Iar prin banii luaţi cu împrumut de la FMI nu doar că s-a susţinut leul, dar au fost daţi bani bugetarilor şi pensionarilor care au putut să-şi plătească în continuare ratele la bănci. Şi totodată, bani care au susţinut cât de cât consumul şi au ferit astfel de falimente un mare număr întrprinderi mici, mijlocii … şi poate chiar mari.

Şi ajutorul dat de români băncilor nu s-a oprit doar la salvarea de la faliment a celor mai slab poziţionate dintre ele. Prin prin reducerea nivelului RMO-urilor (de la 40% la 25% la valută şi de la 20% la 15% la lei) băncile au primit lichidităţi pe care le-au dat cu împrumut Ministerului de Finanţe, la dobânzi de până la 15% (la finele anului 2008).

Din dobânzile încasate (plătite până la urmă tot de români) băncile din românia au reuşit în ultimii doi ani să facă profituri (chiar dacă în scădere) într-un context internaţional complet defavorabil.

Acum, Mugur Isărescu se poate mândri cu un sistem bancar ce a făcut faţă crizei într-un mod exemplar, iar bancherii se pot lăuda cu profiturile realizate în vremuri tulburi. Nici unul – nici ceilalţi nu recunosc însă răspicat meritul românilor în acest “joc”. Faptele arată însă că românii “şi-au făcut datoria” în parteneriatul lor cu băncile, şi au preluat o parte din presiunea pusă de criză pe bilanţurile băncilor. La schimb, băncile sunt datoare să ofere românilor mai multă transparenţă, flexibilitate … şi de ce nu, cu scăderea costului creditelor!

O simplă dovadă de fair-play din partea băncilor, ar pune capăt războiului de guerillă intre “bancheri” şi “clienţi”, declanşat de Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr 50/2010.  Si spun asta din pozitia de (mic) actionar al uneia dintre bancile (mari) din sistemul romanesc!

Comments
  1. […] cam acelasi lucru care s-a intamplat si in Romania … cand BNR-ul a dat drumul RMO-urilor, cu care bancile au cumparat obligatiunile statului Roman, iar buffer-ul de valuta de care Romania avea nevoie a fost refacut din banii de la […]

  2. Foca says:

    Ce-mi plac finatistii astia de politehnica. Cursul are o principala presiune, balanta comerciala. Ca sa explic pe intelesul absolventilor de aeronave, diferenta dintre importuri si importuri. Iar creditul de la FMI e luat ca sa acopere o chestie foarte importanta: deficitul bugetar + rate la imprumuturile anterioare. Asta in afara de curs. Ajutorul dat bancilor e unul singur. MF sau alte organisme se imprumuta de la bancile interne, ceea ce face ca acele banci sa nu mai fie interesate sa acorde imprumuturi in economie. Sau sa spunem altfel, nu mai stau in chestia asta si-si baga….p.

    • BaLaurentiu says:

      Mda, si mie mi-au placut intotdeauna urechistii care trateaza totul doar prin cele cateva “sabloane” despre care au citit ei prin cele 2-3 manuale de “economie pentru toti” care le-au intrat prin mana … transformandu-i in semidocti cu pretentii de economisti🙂🙂🙂. Iar in jurul nostru sunt astfel de oameni cu tonele🙂🙂

      Evident ca intr-o astfel de abordare, limitata de peretii cutiei (foarte mici!!!) in interiorul care se gandeste …. semnele de intrebare – cu privire legitimitatea sustinerii / ajutorarii sistemului bancar …. – nu prea exista!🙂🙂🙂

      Dar nimeni nu este perfect … iar vestea buna este ca, indiferent unde ne-am afla, toti suntem prezumtiv – recuperabili🙂🙂🙂

    • BaLaurentiu says:

      Am uitat insa sa fac precizarea ca mai mult decat de urechisti … mi-a placut / si-mi place si mai tare de cei “fara de nici o profesie” … transformati in “specialisti in economie”/”analisti”/”datatori autorizati cu parerea” … in urma unor discutii cu bancheri, economisti sefi de pe la banci sau cu brokerii!🙂🙂🙂 Astia sunt si mai tari decat primii … si cred ca, in presa de business din Romania – semnificativ mai multi si mai radicalizati decat cei din prima categorie mentionata!!🙂 Si aceasta categorie este recuperabila🙂🙂🙂 …

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s