De ce cresc bursele?

Posted: October 13, 2010 in Burse
Tags:

Motoarele economiei globale încetinesc, dar indicii bursieri se încăpăţânează să evolueze parcă tot mai bine, de la o zi la alta.  Unul dintre secretele creşterii burselor într-un context macroeconomic tot mai tulbure, se regăseşte în bilanţurile marilor companii.

După o creştere de 3,7% în primele trei luni din an, economia SUA, principalul motor al economiei globale, dă semne de oboseala ! Pe 27 august, Departamentul Comerţului al Statelor Unite a revizuit în scădere ritmul de creştere al PIB-ului, pentru al doilea trimestru al acestui an, de la 2,4% la doar 1,6%. Iar la începutul lunii septembrie, Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) şi-a redus estimările de creştere pentru cele mai importante şapte economii ale lumii (G7) de la 1,7% la 1,5%.

Revizuirea perspectivelor de creştere economică făcute de oficialii americani şi de analiştii OECD, completează tabloul sumbru al unor economii ameninţate de problemele ivite pe ambele maluri ale oceanului. Cele mai puternice lovituri vin din SUA, unde economia este pusă în pericol de scăderea preţurilor caselor şi de creşterea şomajului. Astfel că, în luna august numărul de locuinţe vândute a scăzut cu 27%, până la cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani (aproximativ 3,83 milioane de unităţi). Iar preţul mediu de vânzare a locuinţelor noi (al căror număr a fost deasemeni în scădere cu 12,4%) a ajuns până la 204.000 dolari, atingând cel mai mic nivel din anul 2003 până în prezent.

Tot în august, mai mult de 500.000 de americani (cel mai mare număr din ultimele nouă luni) au ieşit din şomaj a-şi căuta de lucru,  iar rata şomajului (după trei luni succesive de scădere) a crescut de la 9,5% în iulie, la 9,6%.

Pe de altă parte, din Europa, îngrijorările privesc atât economia reală, cât mai ales pieţele financiare. Astfel, evoluţia foarte bună a PIB-ului german din perioada aprilie-iunie (când marcat o creştere de 2,2%) este dificil, sau chiar imposibil de susţinut, pe măsură ce programele de stimulare economică, iau sfârşit. Iar căderea ordinelor de achiziţie adresate companiilor germane (cu 2,2% în luna iulie, marcându-se cea mai mare cădere lunară a acestui indicator din ultimii doi ani) ar putea fi un prim semnal că “încetinirea a început”.

Şi asta se întâmplă în contextul în care, pieţele financiare trăiesc încă sub ameninţarea falimentului oricăruia din statele PIIGS (Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia, Spania) iar corectitudinea rezultatelor testelor de stres la care băncile europene au fost supuse, este tot mai insistent şi tot mai bine argumentat contestată.

Însă, parcă în ciuda cifrelor care arată că economia se află într-o perioadă extrem de dificilă, pieţele bursiere par a fi din ce în ce mai „în formă” ! La jumătatea lunii septembrie, indicii MSCI World (care reflectă evoluţia de ansamblu a pieţelor bursiere din întreaga lume) şi DJIA (Dow Jones Industrial Average, care este cel mai important indice bursier american şi totodată un reper pentru bursele din întreaga lume) se aflau la doar 10% distanţă de maximele atinse în primăvară. Chiar şi indicele bucureştean BET, ameninţat atât de perspectivele negative ale economiei globale, cât şi de instabilitatea politică internă, a recuperat din pierderile de peste vară, şi se afla la jumătatea lunii septembrie la doar 12% distanţă de maximele anului, făcute în luna aprilie. Astfel că întrebarea “De ce cresc pieţele, când economia scade?” este tot mai legitimă!

“Creşterile sunt într-o bună măsură iraţionale!” răspunde hotărât Mircea Flore, unul dintre puţinii bancheri de investiţii români din city-ul londonez. Bazându-se pe experienţa căpătată în cei 17 de ani de petrecuţi prin birourile Lehman Brothers, ING Barings sau Credit Suisse, Flore se declară convins că aprecierile începute în septembrie sunt, în cea mai mare parte, determinate doar de întoarcerea din concedii a managerilor marilor fonduri de investiţii. “Pieţele sunt foarte instabile, şi nu e nevoie de foarte mult pentru a fi trecute de pe minus pe plus, şi invers” explică el, rapiditatea şi entuziasmul cu care indicii bursieri câştigă teren.

BAN PE BAN. Dincolo de entuziasmul investitorilor însă, în bilanţurile marilor companiilor se pot găsi de fapt explicaţii pentru divergenţa dintre evoluţiile macro-economice şi drumul indicilor bursieri.

Un fenomen foarte important, şi poate nu îndeajuns de luat în seamă, după cum spune Mircea Flore, este procesul de “de-leveraging”, sau reducerea nivelului datoriilor din bilanţurile marilor companii. Asta a reparat pe de o parte bilanţurile şubrezite de finanţările (uneori iraţionale) din trecut, iar pe de altă parte, a permis acumularea masivă de lichidităţi, după cum explică Flore. Astfel că, potrivit statisticilor Federal Reserve, companiile nefinanciare aveau la finele primului trimestru lichidităţi de circa 1.840 de miliarde de dolari. Cu circa 26% mai mult decât în urmă cu un an.

Mai puţin îndatoraţi, şi cu mulţi bani la dispoziţie, managerii sunt mai puţin îngrijoraţi de o nouă cădere în recesiune, pentru că “… grămada de bani pe care stau cu ochii de mai bine de 6 luni”, după cum se exprimă plastic Flore, le-ar permite să-şi continue activitatea fără prea mari eforturi.

Aşa se explică menţinerea la cote ridicate a indicatorilor de sentiment, precum indicele “Global Purchasing Managers’ Index” calculat de JP Morgan (ce reflectă sentimentul la nivel global al managerilor de achiziţii din companii), care în luna august, se situa în jurul valorii de 54 de puncte, nivel înregistrat înainte de criză, între anii 2005-2007.

Iar “încrederea” managerilor s-a transmis în “boom-ul” din piaţa de M&A (Mergers and Acquisitions, adică Achiziţii şi Fuziuni) din a doua parte a anului. Acesta este un alt indicator ce poate fi interpretat ca semnal că minimul crizei a fost deja atins, şi prin consecinţă un motiv suplimentar de optimism pe burse.

Trei dintre cele mai mari operaţiuni de M&A ale anului, au fost anunţate doar în luna august: HP a oferit un miliard şi jumătate de dolari pentru a cumpăra 3Par, Intel a scos din buzunar 7,68 miliarde dolari pentru achiziţia McAfee iar BHP Biliton a pus pe masă 38,6 miliarde de dolari pentru a prelua Potash Corporation. Iar efervescenţa acestei pieţe este departe de a fi stinsă, deoarece, potrivit estimărilor “The Economist”, la nivel global, valoarea operaţiunilor de M&A ar putea ajunge în cel de-al treilea trimestru al anului 2010, la 750 de miliarde de dolari. Cel mai mare nivel din 2008 până în prezent.

Revenirea apetitului pentru achiziţii este un semnal că cei mai importanţi actori ai scenei economice globale au căpătat încredere că ieşirea din recesiune, deşi lentă, este tot mai reală. Şi este totodată un fundament extrem de puternic, “…dar nu singurul!” după cum explică Flore, pentru încăpăţânarea indicilor bursieri de a se opune înrăutăţirii situaţiei macroeconomice.

PROFITURI DE TOP. Secretul ar trebui căutat în bilanţurile marilor companii americane, care în ultimele trimestre, au raportat în mod constant rezultate mai bune decât estimările. (În trimestrul doi al anului, spre exemplu, 78% din companiile din componenţa indicelui S&P500 “au bătut” estimările analiştilor).

Dar şi mai important este faptul că, în ultimii doi ani de criză profundă, trimestru după trimestru, companiile americane au obţinut profituri în creştere! Şi nu doar în valoare absolută, ci şi ca pondere în PIB.

În ultimii doi ani, profiturile companiilor americane au crescut în fiecare trimestru, atât în valori absolute, cât şica pondere în PIB

Sursa: Bureau of Economic Analysis (BEA)

Potrivit datelor publicate la finele lunii august de Bureau of Economic Analysis (BEA – o agenţie a Departamentului de Comerţ al SUA), În trimestrul doi al acestui an, profiturile raportate de companiile americane au ajuns să însumeze peste 1639 de miliarde de dolari, ajungând astfel la nivelul înregistrat înainte de criză. Totodată, în aceiaşi ultimi doi ani, nivelul profiturilor raportate, ca şi pondere în PIB-ul american a crescut constant de la un minim de 7% în trimestrul patru din 2008, la peste 11% în cel de-al trimestru din acest an. Un nivel deasemeni similar celui din primul trimestru al anului 2007, când criza nu-şi făcuse încă simţite toate efectele.

Bilanţurile tot mai solide, lichidităţile din conturi, dar mai ales capacitatea companiilor de a face profituri în creştere de la un an la altul, atrag deopotrivă atât speculatorii, cât şi investitorii pe termen lung. Şi aceştia “împing” indicii în sus. Lasă aşadar deoparte proiecţiile macroeconomice complicate, şi analizează cu mai multă atenţie bilanţurile companiilor care “mişcă indicii”.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s