De ce nu cred in “scurgerile” de la …. Wikileaks

Posted: December 6, 2010 in Politica si politici
Tags:

Wikileaks a intors lumea cu fundu’n sus, iar analistii si specialistii nu mai prididesc sa vorbeasca despre implicatiile dezvaluirilor facute de celebrul site.

In naivitatea mea, nu pot sa nu ma gandesc ca povestea asta e cusuta cu ata alba. Dupa parerea mea de “absolut necunoscator” ….. faptul ca un nene oarecare bate la fund ditamai superputerea mondiala, publicand informatii pe care americanii le vor ascunse, ar trebui sa puna foarte multa lume pe ganduri. Oare chiar atat de prosti sunt aia de la serviciile de informatii/contrainformatii americane ? Ca nestiutoru’ ma intreb daca nu cumva, cel mai probabil, informatiile alea au ajuns la nenea care are Wikileaks-ul … tocmai din/prin bunavointa unor servicii ? Cand drak s-au deshteptat asa de tare peste noapte jurnalistii ….. de pot sa faca super-dezvaluiri, sa aibe super-informatii, etc etc … fara sa fie controlati sau manipulati/intoxicati de vreun serviciu ?

Eu daca as fi asa dita-mai superputerea, cum este SUA – mi-as face/crea/construi prin propriile-mi servicii secrete un astfel de « adversar » … din care as crea un « bastion » al libertatii de informatie …. caruia – pentru a-l legitima si pentru a-i da credibilitate si audienta in fata opiniei publice, i-as da spre publicare cateva chestii de-astea absurdo-haioase la care toti sa puna botu’ , sa le preia, si sa faca valva in jurul lor. (Imi aduc aminte de numele haioase pe care le purtau in respectivele documente mai marii lumii. Pai ce drak e asa de neobisnuit in asta ? Cand intre colegi vorbim despre sefi, concurenti, etc ….. cate porecle nu folosim ? Si atunci – ce drak e asa de extraordinar in folosirea numelor codificate Mascul Alfa sau Robin ?)

Cu ce m-ar ajuta pe mine ca structura de informatii a unui stat ca SUA ….sau chiar pe mine ca Stat? Pai … in primul rand, eu serviciul secret care controlez respectiva entitate (care se erijeaza in exponentul libertatii de expresie a presei ), as lasa sa se scurga cu prioritate informatii compromitatoare despre tabara politica pe care nu o prea agreez (de exemplu as putea lovi in oficialii care ar vrea sa-mi reduca bugetele, sau care ameninta oameni apropiati structurilor mele de conducere, sau despre cei care au fata de Europa, Rusia sau China o alta abordare decat cea pe care mi-o doresc eu si/sau oamenii din conducerea serviciului in cauza ….  etc etc etc …. iar daca cineva-mi spune ca astfel de lupte intestine nu au loc inclusiv in SUA – inseamna ca este un mare fraier)

In al doilea rand, si poate cel mai mare avantaj pentru mine ca Stat (in crearea unui astfel de “inamic”) este ca orice alta dezvaluire, facuta de orice alta sursa/stat/serviciu/etc …care m-ar putea durea cu adevarat, o voi putea ascunde imediat intr-o perdea de fum cu alte dezvaluiri facute (nu-i asa !) de un site mult mai bine plasat in ochii opiniei publice care este deja un « brand ». Cu alte cuvinte, prin « adversarul » pe care eu mi-l controlez ……pot sa controlez si sa diminuez pana la disparitie efectele oricarei stiri/informatii publicate de eventuali adversari / inamici reali … care ar fi intr-adevar daunatoare pentru mine.

Si cand stateam eu si ma gandeam la prostiile astea, hop, ca vad si pe blogul lui DIP ceva care mi-a atras atentia ! Preiau un citat, cate vine perfect in completarea rationamentului meu … fie el gresit sau deplasat !

“Vrem-nu vrem, suntem obligați să ne amintim de celebrul Watergate, care a dus la debarcarea lui Richard Nixon. Și atunci, creditul a fost acordat unor jurnaliști, așa-zise simboluri ale profesionalismului, Woodward și Bernstein, care au investigat pînă au căzut sub masă și au reușit să demită un președinte. După ceva timp, s-a aflat însă, adevărul, anume că jurnaliștii de la Washington Post primeau marfa mură-n gură de la un potentat al FBI, Mark Felt. Care, e limpede, nici el nu acționa de capul lui. Cît despre adevărata motivație a demiterii, cea mai plauzibilă variantă este cea potrivit căreia un grup de potentați americani, mai ales republicani, în frunte cu legendarul Henry Kissinger, mîna dreaptă a lui Nixon, au considerat că aducerea vicepreședintelui Gerald Ford la Casa Albă e o variantă mai potrivită pentru America acelei perioade, cînd politica externă se derula, agitat și periculos, între războiul din Vietnam, conflictul de Yom Kippur, tensiunile americano-sovietice, americano-chineze, lovitura de stat din Chile orchestrată de CIA șamd.

Nici azi situația SUA nu e prea grozavă, iar președintele în exercițiu e, la fel ca Nixon, considerat prea slab pentru a se ridica la înălțimea misiunii pe care o are.
Cum America nu își permite accidente, trebuia inventat un scandal din stirpea  Watergate al cărui efect, pe termen mediu sau lung, să fie salvarea situației, prin redesenarea scenei politice și înlocuirea unor actori de prim rang. Dacă e sau nu așa, probabil că ne vom da seama în cel mult cîteva luni de zile.”

Iar pentru materialul complet, aici :

http://www.danioanpopescu.ro/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s