“Spectacolul dat de pieţele de capital în ultimul an s-ar putea încadra însă foarte bine în tiparul “prea frumos să fie adevărat” dacă ne gândim că relansarea economică nu este la fel de viguroasă: şomajul este încă la cote maxime, consumul se menţine scăzut,în  bilanţurile marilor bănci se mai ascund încă pierderi, iar criza datoriilor suverane din Europa, este cu greu ţinută sub capac.”

Sustenabilitatea creşterii pieţelor de capital este pusă la îndoială de lipsa de vigoare a relansării economice. Indicii sunt în cumpănă, dar amploarea schimburilor de mărfuri la nivel global, şi reducerea riscului din pieţe, susţin continuarea trendului ascendent.

După depăşire nervoasă a nivelelor de rezistenţă date de maximele din primăvara anului 2010, indicii marilor burse din lume se caţără acum spre vârfurile atinse înainte de criză. Astfel, reperul investitorilor din întreaga lume, indicele american Dow Jones Industrial Average (DJIA), care reflectă evoluţia celor mai importante 30 de companii americane, se află la nivelul de 12,000 de puncte. Adică la doar 15% procente de maximele din 2007 (14.100 de puncte), şi cu 8% peste pragul de rezistenţă de 11.200 de puncte, dat de valorile atinse în primul trimestru al anului trecut.

Deasemeni, indicele Morgan Stanley Capital International (MSCI World), ce reflectă evoluţia de ansamblu a pieţelor de capital din întreaga lume, se află la 1320 de puncte, adică cu doar 20% sub maximul din 2007(care au fost de aproxiamtiv 1.680 de puncte), şi deja cu 7% peste pragul de rezistenţă făcut  în primul trimestru al anului trecut (în jurul nivelului de 1.220 de puncte).

Spectacolul dat de pieţele de capital în ultimul an s-ar putea încadra însă foarte bine în tiparul “prea frumos să fie adevărat” dacă ne gândim că relansarea economică nu este la fel de viguroasă: şomajul este încă la cote maxime, consumul se menţine scăzut,în  bilanţurile marilor bănci se mai ascund încă pierderi, iar criza datoriilor suverane din Europa, este cu greu ţinută sub capac.

Iar starea de incertitudine este aparent accentuată de indicatorii despre care, în mod tradiţional sunt consideraţi că reflectă starea pieţelor. De departe, cel mai îngrijorător semnal este dat de indicele Baltic Dry (BDI), care urmăreşte evoluţia preţurilor transportului maritim de mărfuri. Când indicele este sus, este un semnal că cererea deservicii de transport mare, deci comerţul mondial este în creştere. Iar asta înseamnă că economia globală este în expansiune. Îngrijorător este atunci când valoarea indicelui este jos, aşa cum se întâmplă în prezent. La finele lunii ianuarie, indicele încheia a treia lună consecutivă de scădere, fiind cotat pe piaţa de la Chicago la 1.186 de puncte: cu 50% mai jos faţă de valoarea din urmă cu trei luni, şi la doar 520 de puncte distanţă de minimele atinse în urmă cu circa trei ani, în timpul crizei.

Relansarea comerţului mondial

Valoarea şi volumul schimbului de mărfuri la nivel, global este în creştere.
Sursa: Reuters, Biroul Olandez de Studii şi Politici Economice

 

“Scăderea indicelui BDI ar putea semnala o decelerare a economiei în primul semestru din 2011, faţă de semestrul doi al anului trecut”, spune analistul Cristian Tudorescu. De aceea, un investitor grăbit şi reticent la risc, care s-ar grăbi să-şi lichideze portofoliile de acţiuni, ar putea lua o decizie bună. Pe termen lung însă, şi mai ales coroborat cu evoluţia volumului şi a valorii comerţului internaţional, indicele BDI nu mai are aceeaşi semnificaţie îngrijorătoare. Şi asta pentru că, scăderea valorii acestuia nu este confirmată  de o scădere a volumului şi valorii schimburilor de mărfuri la nivel global ! (vezi graficul “Comerţ în creştere”). Dimpotrivă, statisticile realizate de Biroul de Studii şi Politici Economice din Olanda, utilizate şi de Comisia Europeană în raportul World Economic Outlook, arată că valoarea şi volumul schimburilor comerciale din întreaga lume, au revenit la finele anului trecut, la nivelurile anterioare crizei.

Iar perspectivele optimiste se văd şi în evoluţia indicelui volatilităţii (VIX. Calculat de Chicago Board of Options Exchange, pe baza evoluţiei preţurilor opţiunilor încheiate pe titlurile din componenţa indicelui S&P 500, VIX-ul arată nivelul de panică din pieţe. Cu cât aversiunea jucătorilor la risc creşte, cu atât preţurile opţiunilor sunt mai ridicate, iar valoarea indicelui se majorează. Prin urmare, atunci când indicele se află foarte sus, piaţa este tensionată, iar apariţia unor variaţii mari ale preţurilor este foarte probabilă. Cu cât indicele este mai jos, cu atât jucătorii sunt mai relaxaţi, iar pieţele mai puţin predispuse la mişcări violente. Ceea ce nu se întâmpla la finele lunii ianuarie, când indicele cunoscut şi ca “oglindă a fricii investitorilor” se afla la nivelul de 16 puncte. Adică foarte departe de cele 89 de puncte înregistrate în 2008, pe timpul crizei. Şi totodată, la doar câteva puncte distanţă de minimele istorice de circa 9 puncte, în jurul cărora a evoluat între anii 1993-1996, respectiv 2003-2007.

Pieţele relaxate

Indicii bursieri cresc atunci când tensiunea şi temerile din pieţe (reflectată de Indicele Volatilităţii VIX) se afla la nivele joase
Sursa: Reuters

Dar faptul că temerea din pieţe este la un nivel foarte jos, nu este un semnal neapărat pozitiv pentru brokerul Tradeville, Andrei Ciubotaru, care are şi o altă interpretare: “Într-un mod simplist, scăderea indicelui VIX poate sugera că investitorii aşteaptă de aici înainte doar veşti bune, şi că nimeni nu şi-a făcut planuri pentru eventuale situaţii dificile”. Fără a pierde din vedere o astfel de posibilitate, pesimismul lui Ciubotaru pare a fi însă contrazis de statisticile ultimilor 20 de ani (vezi graficul “Risc şi creşteri”). Acestea arată că în perioadele în care VIX-ul s-a menţinut la nivele joase, pieţele de capital au înregistrat cele mai bune evoluţii.

Astfel, în perioada 1993-1996 când indicele VIX s-a menţinut stabil în jurul valorii de 15 puncte (cu circa 30% sub valoarea de referinţă de la finele lui ianuarie 1991, când era la aproximativ 21 de puncte) indicii MSCI World şi DJIA înregistrau creşteri de circa 100% peste valorile din ianuarie 1991.

Spre deosebire, când între 1998 şi 2002 VIX-ul a revenit peste nivelul de 20 de puncte (adică la nivelul de referinţă din ianuarie 1991) MSCI World şi DJIA au pierdut jumătate din creşterile înregistrate în anii anteriori.

Iar confirmarea corelaţiei inverse dintre VIX şi MSCI World şi DJIA, este dată de perioada anilor 2003-2007, când VIX-ul şi-a revenit, şi s-a menţinut constant în jurul nivelului de 15 puncte: aceştia au fost anii în care cei doi indici bursieri reprezentativi au făcut maximele lor istorice.

“Am depăşit un bear-market sever, şi ne aflăm într-o perioadă de recuperare” este concluzia optimist trasă de  Stephan Lingnau, International Equities Analyst în cadrul grupului Erste, având în faţă indicia VIX şi BDI. El face însă precizarea că nu pot fi făcute estimări folosind doar aceşti indicatori. Dar statisticile fiecăruia dintre ei, pot da însă suficient de multă încredere oricărui investitor pe termen lung.

Comments
  1. Salut!
    Esti unul din putinele bloguri pe piata de capital?
    Esti de acord cu schimb de linkuri?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s