Germania … sprinterul economiilor G7!

Posted: February 15, 2011 in Burse
Tags: , , , , , ,

Poate că Zona Euro şchioapătă din greu, dar cel mai important membru al ei face dovada că este un adevărat „sprinter”. Economia Germaniei a crescut anul trecut cu 3,6%, cel mai rapid ritm de creşetere din ultimele două decenii. O rată de creştere care o pune mult în faţa celorlate economii bogate, chiar şi mult în faţa Americii, a cărei economie a crescut cu doar 2,9% în 2010. Scepticii susţin că această revenire este dată doar de corecţia la fel de puternică înregistrată în timpul recesiunii. Dar pentru a avea o imagine de ansamblu corectă, datele trebuiesc obligatoriu analizate pe un termen mai lung de timp, cum ar fi spre exemplu ultimul deceniu, dar şi în strânsă legătură cu alte seturi de date.

Astfel, la o primă vedere, Germania pare a fi leneşă, deoarece economia acestei ţări a crescut cu o rată medie anuală de doar 0,9%, pe parcursul ultimilor 10 ani, adică doar jumătate din ritmul de creştere înregistrat de SUA spre exemplu. Datele sunt însă înşelătoare, pentru că SUA a crescut mai repede şi pentru că populaţia a crescut cu aproximativ 1% pe an, datorită imigranţilor dar şi a ratei de natalitate mai mari decât a Germaniei, a cărei populaţie a scăzut. Iar asta contează, pentru că un indiciu mai bun pentru prosperitatea unei naţiuni nu este PIB-ul în valoarea absolută, ci cel pe cap de locuitor.

O statistică ce ar ţine cont de astfel de date, ar da un clasament cu totul diferit. În ultimul deceniu Germania a avut cea mai rapidă creştere a PIB-ului pe persoană, dintre cele cele mai mari şapte economii ale lunii (membre ale Grupului G7). America ocupă abia locul cinci. Folosind totodată indicatorul PIB pe cap de locuitor, avem o altă perspectivă asupra recesiunii. Urmărind scăderea acestui indicator începând cu trimestrul patru al anului 2007, recesiunea nu a fost mai gravă în Germania decât în SUA. Germania este totodată singura ţară din grupul select G7, în care PIB-ul pe cap de locuitor anul trecut a fost peste nivelul întregistrat în anul 2007.

Iar Germania are rezultate la fel de bune şi din perspectiva altor indicatori macroeconomici, a fel de importanţi. Este una dintre cele cele doar două ţări G7 unde rata şomajului a încheiat deceniul trecut la un nivel mai mic decât cel la care l-a început. Nivelul de 6,6% este mult sub nivelul de 9,4% înregistrat de economia SUA. Pentru prima oară, rata şomajului în fosta Germanie de Est este mai mică decât în California.

Sectorul financiar public şi privat este într-o formă foarte bună, în special datorită conservatorismului sistemului de împrumuturi ipotecare, care a ferit sectorul bancar de bubble-ul imobiliar. Gradul de îndatorare al populaţiei a scăzut în cursul deceniului trecut, de la 115% din venitul disponibil, la 99%. În acelaşi interval de timp, indicatorul respectiv a înregistrat o creştere de la 117% la 170% în Marea Britanie şi de la 100% la 128% în America.

Germania are deasemeni cel mai redus deficit bugetar şi cea mai mică rată a datoriei publice raportate la PIB. Urmărind indicatori precum PIB-ul pe cap de locuitor, şomajul, deficitul bugetar sau gradul de îndatorare al populaţiei,  se poate uşor trage concluzia că Germania a fost performerul G7 în ultimul deceniu.Iar FMI-ul estimează că Germania va continua să înregistreze cea mai mare rată de creştere a PIB-ului pe cap de locuitor în următorii cinci ani.

Două potenţiale probleme umbresc însă această imagine spectaculoasă. Prima se regăseşte tot în cifre. Germania înregistrează un surplus comercial uriaş, de aproape 5% din PIB-ul pe 2010, care este considerat un argument ce demonstrează puterea economiei germane. Germania este singura ţară din selectul club G7, a cărei cotă din piaţa exporturilor globale nu a scăzut din 2000 încoace, în ciuda competiţiei acerbe din partea Chinei. Creşterea exporturilor a contribuit cu nu mai puţin de două treimi din rata de creştere a PIB-ului german din ultimii zece ani, mult mai mult decât a contat pentru orice altă economie. Spre exemplu, exporturile reprezintă jumătate din rata de creştere a economiei Japoneze, şi doar circa o zecime din rata de creştere a PIB-ului chinezesc.

Această creştere nu poate fi însă sustenabilă pe termen lung. Altfel spus, pentru a-şi menţine contribuţia pe care o are la rata de creştere a PIB-ului, surplusul comercial al Germaniei ar trebui să continue să crească an de an. Iar asta ar creşte vulnerabilitatea Germaniei la eventualele turbulenţe externe, şi mai ales la accentuare tendinţelor protecţioniste. Pe de altă parte, creşterea surplusului comercial al Germaniei a fost susţinută în mod special de cheltuielile făcute de celelalte economii bogate . Este adevărat că surplusul înregistrat pe relaţia cu America s-a redus semnificativ de-a lungul ultimilor zece ani, dar Germania are însă în continuare un surplus important cu restul UE, unde cererea va fi în scădere în următorii ani.

Surplusul comercial al Germaniei reflectă slăbiciunea cronică a cererii interne. Cheltuielile consumatorilor au crescut cu o rată anuală de doar 0,3% de-a lungul ultimilor zece ani, influenţate de constrângerile fiscale, şi de economisire.

O ţară în curs de îmbătrânire cum este Germania, trebuie să economisească mai mult decât investeşte, pentru a construi un “cuib” atractiv investiţiilor şi activelor străine, care vor plăti pensiile viitoare, în condiţiile scăderii forţei de muncă. Iar o bună parte din aceste economii au fost deja prost investite în obligaţiuni americane sub-prime şi în bondurile greceşti.

A doua mare slăbiciune a Germaniei este dată de faptul că rata de creştere a productivităţii are un ritm relativ redus. Productivitatea în industria manufacturieră este ridicată după standardele internaţionale, dar mult în urma sectorului serviciilor, datorită reglementărilor ce restricţionează competiţia. Până acum, creşterea modestă a productivităţii muncii a fost contrabalansată de de faptul că reformele pieţei muncii din 2003-2005 au adus mai mulţi oameni pe piaţa muncii. Dar în anii ce vor veni, forţa de muncă se va reduce, ca pondere în populaţia totală. Şi dacă productivitatea nu creşte rapid, rata de creştere a PIB-ului pe cap de locuitor, va încetini.

Germania a stat în fruntea G7 în ultimii zece ani, în special datorită faptului că a evitat bula imobiliară. Dar pentru a-şi menţine poziţia, trebuie să pornească motorul consumului intern şi pe cel al sectorului serviciilor. Vestea bună este că cea mai mare parte a creşterii economice de anul trecut, a fost dată de cererea internă, şi nu din exporturi. Investiţiile au preluat conducerea, dar în cel de-al patrulea trimestru al anului, consumul a fost cu 2% mai sus decât în urmă cu un an. Şi este foarte probabil ca, cea mai scăzută rată a şomajului din ultimii 20 de ani să împingă în sus salariile şi să încurajeze astfel gospodăriile să consume o porţiune mai mare din veniturile lor.

Sursa: The Economist

Comments
  1. Andru Sticks says:

    Andru Sticks si-a deschis blogul de specula sistematizata: http://www.sticksnstocks.blogspot.com.

    Recomandari clare, strategii de risc bine definite si grafice curate.
    Toate pe-o nimica toata!

  2. Pana la urma vad ca, indiferent cat de bine mergi economic, tot pe consumul intern se pune accentul. Nu cred ca Germania va avea probleme sa-si mentina exporturile.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s