Ma gandesc de foarte mult timp la un material despre sindicate. “Raul din umbra” este titlul pe care-l alesesem zilele trecute, dar inca nu m-am asternut la scris, pentru ca o astfel de tema are un puternic caracter politic … o tema in care este greu sa aduci ceva nou, si care, in plus, este si o tema / subiect pe care cu greu il poti face atractiv publicului larg.

“Fuck the unions”! Am ales cu greu acest titlu … iar colegii cu care am stat de vorba pe aceasta tema … cu argumentele pro si contra miscarii sindicale si realizarii materialului …. m-au ajutat sa-mi dau seama ca acesta este de departe … cea mai buna alegere!

Si totusi, continui sa ma gandesc la “miscarea sindicala” care a tinut Romania pe loc timp de 20 de ani, si ma bucur ca  da semne ca se destrama …. chiar daca mult mult mult prea tarziu ! Si ma bucur “de raul lor” pentru ca, romanii pot castiga castiga o economie mai curata, mai transparenta, mai dinamica, mai flexibila, si paradoxal … ar putea avea o piata care sa ofere mai multe locuri de munca !

Fundamental existenta unei miscari sindicale puternice produce efecte adverse celor pe care le urmareste la nivel declarativ. Experienta, statisticile si numeroase studii ale unor oameni mai destepti decat mine, arata ca sindicatele sunt un factor care potenteaza rezistenta la schimbare, trage in jos productivitatea muncii, gripeaza cresterea economica … si paradoxal, intretine existenta somajului.

Exista statistici care demonstreaza ca exista o legatura inversa intre gradul de sindicalizare al unei economii si cresterea economica pe termen lung. Iar daca o miscare sindicala puternica este grefata pe o economie in tranzitie, ea capata valentele unei organizatii mafiote, fara a mai avea prea multe in comun cu scopurile pentru care ele au luat nastere.

Romania este de departe cel mai bun exemplu de economie tinuta in frau de sindicate, care in primii ani dupa revolutie s-au opus reformei, si in numele protectiei salariatilor romani, au santajat si alungat investitorii straini, intarziind privatizarile. Cred ca toti cei care au acum varsta de 35 de ani (sau peste) isi pot aminti foarte bine sloganul “Nu ne vindem tara”.

Iar astazi, sindicatele, in mare majoritate reprezentand sistemul public (fie ca vb de bugetari, fie ca vorbim de companii private in care statul este principalul actionar, si care primesc subventii de la buget) transforma “lupta sindicala” intr-o batalie pentru atragerea, capusarea si deturnarea resurselor si valorii adaugate produse de sectorul privat. Voi ce credeti?

Pe de alta parte, imi dau seama ca nu am totusi foarte multe motive sa ma bucur! Actualele turbulente prin care sindicatele romanesti trec, nu sunt o urmare a constientizarii efectelor malefice ale acestor structuri,  la nivel de opinie publica si la nivel politic … ci avem de-a face doar cu un alt episod al luptelor politice. Pe de o parte lui Vantu i se mai taie din “tentaculele” cu care influenteaza masele si clasa politica (Sa nu uitam ca sindicatele sunt o parte din “ostirea” lui Vantu … care zilele trecute ameninta ca va porni la vanatoarea lui Basescu  http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/vintu-anunta-ca-incepe-vanatoarea-impotriva-lui-basescu-216821.html )

Comments
  1. Inia says:

    O duc bine pe banii oamenilor, mult prea naivi ca sa inteleaga ca ii platesc degeaba :((. In realitate nu obtin pentru oameni nimic mai mult decat ce s-ar putea da in mod normal, coreland bunavointa statului cu posibilitatile, insa intre timp nenii astia se plimba prin strainante la tot felul de conferinte, au case, masini, si, per total, cam tot ce le lipseste celor mai multi angajati din Romania, pe banii lor. Sunt foarte funny cand tipa in gura mare, din mercedes, masina cumparata de cand e lider de sindicat, ca ei exista pentru muritorul de rand cu 600 de ron salariu, caruia oricum n-o sa-i creasca salariul daca nu se dezvolta economia, indiferent de interventiile sindicale.

    Din pacate cei mai multi dintre oameni nu sunt educati economic si nu inteleg principiul prin care ajung ei, din cand in cand, sa castige mai bine, sa aiba mai multe drepturi la birou, si alte asemenea. Asta ii transforma in victime ale liderilor de sindicat, si ii face ca in loc sa se focuseze pe ce ar putea fi cu adevarat de facut pentru cresterea nivelului de trai si a conditiilor din tara asta, sa isi piarda timpul cu meetinguri care oricum nu vor avea niciodata efectul scontat.

    Imi amintesc ca prin aprilie 2010, parca, ianinte sa inceapa vestile proaste, iesisera nush ce sindicate din invatamant in strada sa ceara spor pentru profii de chimie si pentru profii care lucreaza la calculator. Cica spor de lucru in mediu toxic (sunt de fel de Galati, ai mei au lucrat o viata in combinatatul ala, si in ciuda faptului ca lucrau la birouri, tot era praf peste tot, n-are nici o treaba laboratorul de chimie cu mediul toxic). Si, asta mi s-a parut dementiala … spor de calculator! Poftim?!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s