Când “mai bine”… nu este şi suficient

Posted: February 21, 2011 in De la Forbes, Politica si politici
Tags: , , , ,

Creşterea economică, îmbunătăţirea climatului de afaceri, majorarea nivelului de trai şi accesul la informaţie, nu aduc stabilitate şi linişte. Dimpotrivă! În Egipt, îmbunătăţirea situaţiei economice, şi accesul sporit la comunicaţii – care a dat egiptenilor posibilitatea de a-şi raporta sărăcia la ceea ce se întâmplă în alte zone ale globului … au fost de fapt ingrediente ale revoltelor care au dus la schimbarea regimului.

„Nimic nu se pierde – nimic nu se câştigă. Totul se transformă!” spunea în urmă cu două secole, fizicianul francez Antoine-Laurent Lavoisier, vorbind despre circuitul materiei în natură. Iar axioma este la fel de valabilă şi în economie, unde bula imobiliară din sistemul financiar nu a dispărut, ci s-a transformat într-un balon al preţurilor mărfurilor. Food Price Index, indicele calculat de Food and Agricultural Organization (departamentul de studiu al alimentaţiei şi agriculturii din cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite) care urmăreşte evoluţia preţurilor la carne, produse lactate, cereale, uleiuri şi zahăr, a depăşit în prima lună a acestui an nivelul de 197 puncte. Adică, mai sus cu 28% faţă de valoarea înregistrată în urmă cu 12 luni, şi cu 7% peste maximul de 185 de puncte făcut la jumătatea lui 2008 (vezi grafic “Hrană scumpă”). Pentru un occidental, creşterea preţurilor la alimentele de bază, nu se va traduce probabil decât într-o reorientare a preferinţelor alimentare, către produse mai slabe calitativ, dar mai ieftine. Însă, pentru aproape jumătate din populaţia globului, care trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi, creşterea preţurilor la alimentele de bază, poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte. Şi prin consecinţă, aşa cum în natură materia continuă să-şi schimbe sub presiunea factorilor externi, tensiunile care s-au transmis de pe pieţele de mărfuri, în preţurile alimentelor de uz curent, s-au transformat în tensiuni sociale.

Paradoxal însă, nu în vreunul dintre statele înapoiate ale Africii Sub-Sahariene, unde aproape că nu există economie şi nivelul de trai este la pământ, ci tocmai în Nordul Africii. Zona care concentrează statele cu cele mai “răsărite” economii şi cu cel mai ridicat nivel de trai de pe continentul african. Ba mai mult, revoltele au luat cea mai mare amploare tocmai în Egipt, care este între liderii regionali, atât prin rata de creştere a economiei, şi prin ritmul de îmbunătăţire a mediului de afaceri, cât şi (culmea!) din perspectiva nivelului de trai al cetăţenilor, şi mai ales, a ritmului cu care acesta s-a îmbunătăţit în ultimii ani (vezi grafic “Standard de viaţă în creştere”).

Pe de altă parte însă, nu poate fi trecut cu vederea faptul că Egiptul este cel mai mare importator de grâu din regiune, şi o ţară în care, potrivit datelor Băncii Mondiale (din anul 2005) aproximativ 19 procente din populaţie trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi.

Aceasta este însă o altă faţă a poveştii de succes care este economia egipteană! O poveste care a început în 1990, cu măsurile impuse prin acordul încheiat la acea dată cu Fondul Monetar Internaţional. Măsuri care vizau în special liberalizarea economiei, reducerea datoriei publice şi încurajarea privatizării companiilor de stat. Iar liberalizarea a culminat în perioada 2004 – 2008, în urma deciziei preşedintelui Mubarak de a investit cu puteri depline o echipă de economişti care să reformeze mediul de afaceri. În această perioadă s-au redus taxele, tarifele, comisioanele şi impozitele, s-a diminuat birocraţia şi s-au încheiat noi acorduri comerciale. Rezultatul? În mai puţin de şapte ani, Egiptul a urcat 71 de locuri în clasamentul celor mai atractive destinaţii de business, realizat de Bănca Mondială.

Aşa se explică faptul că, în 13 din ultimii 20 de ani, Egiptul a avut o rată de creştere a PIB-ului peste media statelor din zona Orientului Mijlociu şi Africii de Nord (vezi grafic “Economie în boom”) şi semnificativ mai mare decât cea a statelor Africii Sub-Sahariene.

Cifrele arată că Egiptul s-a schimbat! Şi asta se putea vedea chiar şi cu ochiul liber, după cum spune Laura Sitaru, specialistul Institutului Diplomatic Român, pe problemele Orientului Mijlociu, reluând imaginile rămase în minte din călătoriile făcute în Egipt.“În peisajul public apăreau rapid branduri internaţionale, de la bănci până la lanţuri de magazine. Faţa economică a ţării se schimba în bine”.

Iar schimbarea se poate “citi” şi în evoluţia indicelui HDI – Human Development Index (Indicele Dezvoltării Umane – care reflectă gradul de dezvoltare al unei societăţi, urmărind indicatori precum speranţa de viaţă, nivelul de educaţie sau venitul brut pe cap de locuitor), calculate de Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru Egipt. Acesta avea la finele anului 2010, un nivel de 0,620 de puncte. Sub cel înregistrat de state din zona Orientului Mijlociu, precum Bahrain (0,801 puncte), Arabia Saudită (0,752 puncte) sau Iordania (0,681 puncte), dar mult peste cel înregistrat de majoritatea celorlalte state de pe continent. Iar în dinamică, situaţia Egipt, este chiar mai bună decât a multora dintre vecinii săi. De-a lungul ultimului deceniu, nivelul de dezvoltare socială reflectat de indicele HDI, a crescut cu 28%. Asta în timp ce creşterile înregistrate de indicii calculaţi pentru Bahrain, sau pentru Arabia Saudită şi Iordania au fost de doar 15% respectiv 21% (vezi grafic “Standard de viaţă în creştere”).

Indiferent cât de performante sunt metodologiile de calcul, revoltele din Nordul Africii pot fi un argument care să susţină ideea că cifrele sunt îtotdeauna înşelătoare. O glumă care circulă printre statisticieni spune că “atunci o persoană mănâncă două pâini, iar a doua nici una, statistic, amândoi au burta plină”. O realitatea distorsionată valabilă şi pentru cetăţenii Egiptului, pentru că, veniturile maselor au rămas foarte jos, iar plus-valoarea a intrat în buzunarele a câţiva pontetaţi aflaţi în legătură cu cercurile politice. “Puţini au ajuns să deţină foarte mult, iar marea masă a populaţiei, doar cu foarte puţin … mai mult” spune specialistul Institutului Diplomatic Român. Prin urmare, contrazicând statisticile care arătau tot mai bine, creşterea economică a adâncit falia dintre clasa de sus – “al-khassa” şi ce de jos – “al-amma”. Şi acesta este “… cel mai probabil, cauza exploziilor sociale din Tunisia şi Egipt” după cum spune profesorul Laura Sitaru.

Corupţia şi distribuţia inechitabilă a creşterii economice, lipsa libertăţilor fundamentale, şi un regim totalitar sau autocrat, sunt ingredientele revoltelor din Nordul Africii, în opinia Laurei Sitaru. Sunt elementele care, alături de şomajul ridicat în rândul tinerilor, şi de educaţia deficitară, s-au amestecat şi au creat explozibiliul ce a fost detonat de creşterea preţurilor la alimente. Sunt elementele care se regăsesc şi pe “lista” realizată de Isobel Coleman, unul dintre specialiştii în relaţii arabe ai CFR – Council of Foreign Relation (organizaţie neguvernamentală americană, care analizează evoluţiile geo-politice la nivel global). Coleman mai trece însă pe listă şi accesul populaţiei la comunicaţii şi internet. Un element care în mod tradiţional reflectă un standard de viaţă ridicat, dar care în mod paradoxal, în Nordul Africii, a mobilizat sărăcimea … la revoltă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s