Ratingurile lovesc moneda unică

Posted: June 20, 2011 in Burse, Politica si politici
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Moody’s reduce calificativele Greciei şi Spaniei şi trimite Europa în corzi.
Dolarul înregistrează astfel încă o victorie în bătălia pentru atragerea încrederii investitorilor pe care o poartă cu euro.

Luna martie nu a adus doar primăvara ci şi un nou motiv de tensiune în Europa, după ce agenţia de rating Moody’s a redus ratingurile Greciei (de la Ba1 la B1) şi Spaniei (de la Aa1 la Aa2). Într-o săptămână, indicele DAX, care reflectă evoluţia celei mai importante economii europene, a pierdut mai mult de patru procente. În acelaşi interval de timp, valoarea CDS-urilor (adică costul asigurării împotriva riscurilor de faliment suveran) statelor PIIGS  a crescut cu câte 8%. PIIGS este acronimul pentru statele supraîndatorate: Portugalia, Irlanda, Italia, Grecia și Spania.


În cazul Greciei, spre exemplu, prima de risc pe care ar trebui să o plătească pentru a împrumuta bani de pe pieţele internaţionale a crescut, în doar o săptămână, de la 10% la aproximativ 11%. Dar cea mai importantă mişcare determinată de deciziile analiştilor de Moody’s este cea a monedei unice europene. În decursul săptămânii amintite, euro a căzut de la 1,4 la 1,37 dolari, depreciindu-se astfel cu circa două procente în faţa monedei americane.
Puţin spectaculoasă prin amplitudine, schimbarea raportului de forţe dintre euro şi dolar este un alt episodic „schimb de focuri” în războiul invizibil dintre dolar, care deţine statutul de monedă de rezervă la nivel global, şi euro, principalul contracandidat la acest titlu.
Teama că dolarul nu-şi mai poate conserva mult timp valoarea a amplificat în timpul crizei tendinţa fluxurilor financiare de a se refugia în alte valute. Iar conservatorismul BCE (care nu a folosit rata dobânzii şi injecţiile de lichidităţi în pieţe la fel de agresiv precum FED-ul) a atras în euro o parte tot mai mare din banii aflaţi în căutarea unui refugiu. La finele anului 2007, circa 64% din rezervele valutare la nivel global erau în dolari americani. Trei ani mai târziu, procentul scăzuse deja la 61 (vezi graficul „Monedă de rezervă”).
Dolarul pierde aşadar teren, dar America nu poate renunţa la privilegiul de a fi emitentul monedei de rezervă pentru întreaga lume. Şi nu este o problemă de imagine, ci una cât se poate de pragmatică: cu cât dolarul va fi mai puţin căutat, cu atât mai greu de finanţat vor fi deficitele pe care America le are.
Şi cum Statele Unite nu-şi pot rezolva problemele peste noapte, cea mai la îndemână strategie pentru păstrarea încrederii investitorilor în dolar este discreditarea principalului competitor – euro. Iar în conflictul a cărui miză este statutul de „monedă de rezervă”, cele trei firme americane de rating (Fitch, Standard & Poors şi Moody’s) sunt o armă redutabilă. Şi asta pentru că, în ciuda eşecului de a fi prevenit criza, deciziile lor continuă să cutremure pieţele. Aşa cum s-a întâmplat în primăvara anului trecut, când deciziile celor trei agenţii de a reduce ratingurile statelor PIIGS au împins euro cu 20 de procente mai jos faţă de dolar (de la 1,53 până la 1,19 dolari pentru un euro).
Dar implicaţiile sunt mult mai subtile şi infinit mai importante decât ajustările înregistrate de indici şi valute. Prin ratingurile atribuite, cele trei agenţii determină în mod direct ratele de dobândă la care guvernele se pot împrumuta şi influenţează costul creditelor pentru companii. Şi cu dobânzile pe care guvernele şi firmele trebuie să le plătească sunt mai mari, cu atât potenţialul lor de creştere şi dezvoltare este mai redus.
Tot ratingurile acestora mişcă banii marilor jucători sofisticaţi dintr-o parte într-alta a lumii şi dintr-un instrument financiar către altul.

Şi asta pentru că, prin lege, investitorii instituţionali (precum fondurile de pensii) nu-şi pot ţine investiţiile în titluri al căror rating este sub un anumit nivel. Iar băncile sunt şi ele influenţate, pentru că nivelul capitalurilor proprii este dependent de ratingul instrumentelor financiare deţinute.
Prin urmare, toţi actorii din pieţe sunt direct şi puternic influenţabili de deciziile celor trei agenţii, iar în ultima perioadă, chiar dacă argumentat, acestea au îndepărtat investitorii de euro. Iar beneficiarul a fost Guvernul SUA care, în ciuda unor dezechilibre majore (o datorie publică de circa 13 trilioane de dolari, un deficit bugetar de 1,35 trilioane, programe care necesită finanţare de alte 63 de trilioane de dolari, sau falimentul nedeclarat în care se află state precum California), a găsit în continuare cumpărători pentru hârtiile de „valoare” emise.
Războiul este încă departe de a se fi sfârşit, deoarece statutul de monedă de rezervă a dolarului este tot mai serios contestat, de puteri precum China sau Rusia. Noi reduceri de rating ale Portugaliei, Irlandei sau Italiei sunt următoarele lovituri pe care euro le-ar putea încasa. Însă, oricât de jos ar fi duse ratingurile acestora, pentru investitori, obligaţiunile lor nu pot fi mai proaste decât sunt deja, când sunt clasificate drept „junk” (gunoi – în engleză) – adică cel mai riscant tip de plasament după clasificarea agenţiilor de rating.
Downgrade-urile acestora vor evidenţia însă slăbiciunile pe care moneda unică le are. Şi cu singurul competitor slăbit, „greenback”-ul (termen argotic pentru dolarul american) va recâştiga încrederea pieţelor. Iar investitorii vor cumpăra în continuare liniştiţi obligaţiunile SUA, şi vor finanţa astfel deficitele uriaşe pe care America le are.

Comments
  1. […] Ratingurile lovesc moneda unică […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s