Criza, petrolul … şi acţiuni de cumpărat pe Bursa de la Bucureşti

Posted: August 21, 2012 in Burse
Tags: , , , ,

Lumea este pregătită pentru creşterea preţului ţiţeiului, fapt care va da un impuls acţiunilor firmelor din sectorul de petrol şi gaze. Un jucător regional, interesat să profite de acest trend, nu trebuie să piardă din vedere companiile de profil de pe piaţa de la Bucureştiul, care se tranzacţioneaza la multiplii de preţ extrem de atractivi.

Criza pare că nu mai vrea să plece din Europa: guvernele se luptă cu povara datoriilor suverane, băncile comerciale cu sarcina dificilă de a face rost de capitaluri suplimentare iar băncile centrale folosesc tot soiul de măsuri neortodoze pentru a susţine pieţele de obligaţiuni suverane. Acesta este tabloul sumbru care a determinat reducerea estimărilor privind perspectivele de creştere economică la nivel global de către mai toate instituţiile internaţionale. Acestea sunt elementele care pun o mare presiune negativă pe bursele din întreaga lume şi împing în jos preţul companiilor din sectorul de petrol şi gaze, afectat de reducerea cererii.

Paradoxal însă, evoluţiile care au dus la scăderea pieţelor bursiere şi la devalorizarea companiilor din industria petrolieră, sunt în acelaşi timp şi elementele care oferă motive de încredere în potenţialul de revenire al acestora. Altfel spus, cu cât scenariile economice sunt mai negative, cu atât stimulentele financiare venite din partea guvernelor şi din partea marilor bănci centrale ale lumii, în vederea susţinerii relansării economice, vor fi mai mari, mai agresive şi mai puţin ortodoxe. Şi cu cât acestea vor fi mai importante, cu atât se vor transmite mai puternic în creşteri ale preţului ţiţeiului şi gazelor natural; şi pe cale de consecinţă, în valoarea de piaţă a acţiunilor companiilor de profil.

Impulsul monetar, adică abundenţa de bani din piaţă, este însă, doar unul dintre elementele care pot determina semnificativ evoluţia preţului ţiţeiului, şi prin consecinţă preţurile companiilor de profil. Un impuls cel puţin la fel de puternic însă poate fi dat de schimbarea raportului dintre dintre cerere şi ofertă, ca urmare a escaladării tensiunilor din zona Golfului Persic. Acesta este dealtfel factorul care îl face pe Claudiu Cazacu, analist în cadrul XTB Brokers, să susţină ferm că petrolul se află în pragul unui trend crescător: “Petrolul prezintă un risc semnificativ de apreciere” spune acesta, reflectând îngrijorările celor care se gândesc la efectele negative ale acestui lucru.

Conflictele, motiv de creştere a preţului petrolului

Iar ipoteza potrivit căreia amplificarea sau escaladarea tensiunilor din zonă ar putea duce la creşterea preţului petrolului, este perfect validată deja de istoria recentă: nu mai târziu decât anul trecut, mişcările din timpul aşa-numitei “Primăveri Arabe” au dus preţul ţiţeiului Brent la maximul istoric de 111 dolari pe baril. Iar ipoteza este împărtăşită şi susţinută cu o argumentaţie serioasă şi de economiştii grupului financiar austriac Erste Grup, care iau deasemeni, foarte serios în calcul reaprinderea şi amplificatea conflictelor în zonă, atunci când vorbesc de perspectivele preţului petrolului. “Ne putem aştepta ca valul de revolte din zona MENA (n.red: Orientului Mijlociu şi Nordul Africii) să revină cu o şi mai mare forţă” spun analiştii Erste Group, în raportul despre petrol cu titlul“Nothing to spare”, publicat la începutul lunii martie a acestui an. “Răspândirea revoltelor în lumea a arabă a fost stopată de guverne doar prin majorarea diferitelor programe de subvenţionare; programe care au costat deja miliarde bune de dolari” spun aceştia.

“În regimurile autoritare subvenţionarea masivă a energiei şi hranei sunt adeseori folosite pentru obţinerea susţinerii populaţiei” spun analiştii Erste în acelaşi raport susţinându-şi poziţia cu cifre: “În Arabia Saudită spre exemplu, un litru de petrol costă 13 cenţi. Pentru subvenţionarea consumului de apă Arabia Saudită plăteşte circa 22 de miliarde de dolari anual, iar pentru energia electrică alte 14 miliarde de dolari”. Şi nu puţine sunt statele exportatoare de petrol din zonă care au folosit banii astfel încasaţi pentru a pune capăt Primăverii Arabe, şi pentru a masca o serie de dezechilibre sociale majore, spun analiştii Erste în acelaşi raport.

Aceste fenomene nu mai pot fi ţinute însă sub control. Iar situaţia este complicată de perspectiva izbucnirii conflictului militar din Iran: al cincilea producător de petrol din lume, al doilea între statele OPEC şi al treilea exportator la nivel global. Iar semnalele care indică acest deznodământ sunt tot mai evidente, spun specialiştii Erste: pe 31 decembrie anul trecut, SUA au pus Iranul sub embargo; la câteva luni distanţă europenii au făcut acelaşi lucru; prin aceste măsuri Iranul a fost scos din sistemul bancar internaţional, iar moneda i-a fost efectiv distrusă apărând primele semne ale hiperinflaţiei. “Prin efectele produse, embargoul asupra Iranului seamănă frapant cu cel impus, de SUA, Japoniei în 1941 (…) Şi dacă e să ne gândim în termeni de strategie militară, trebuie să ne amintim că, în urma embargoului, pe 7 decembrie, acelaşi an, Japonia a atacat baza militară americană de la Pearl Harbour” atrag atenţia în respectivul raport specialiştii băncii austriece.

Acestea sunt doar câteva dintre elementele pe baza cărora analiştii Erste îşi întemeiază concluzia fermă că primul nou maxim istoric va fi atins în primul trimestru al anului viitor, când ţiţeiul Brent va ajunge la 123 de dolari pe baril. “Evoluţia evenimentelor din Iran este tot mai aproape de momentul transformării într-un conflict deschis” explică aceştia, completând: “Şi chiar dacă acest conflict va avea doar o formă restrânsă, rezumându-se eventual doar la o eventuală blocadă a strâmtorii Hormuz, din partea Iranului, efectele vor fi dramatice. Preţul petrolului va face noi maxime istorice, iar atingerea pragului de 200 de dolari pe baril este foarte probabilă”.

“Fiat money”, cauză aumflării preţul petrolului

O prognoză ce este cu atât mai probabil să fie îndeplinită cu cât, spune analistul Claudiu Cazacu, preţul petrolului este chiar şi mai tare influenţat de nenumăratele injecţii de lichidităţi, făcute în diferite forme, de toate marile bănci centrale ale lumii. “Băncile centrale din Europa şi Marea Britanie au apuca-o serios pe calea politicilor monetare neconvenţionale bătătorită de FED, ceea ce este un factor de susţinere a creşterii preţului petrolului” mai spune specialistul XTB. O perspectivă deasemeni asumată de analiştii Erste, şi explicată extrem de concis în raportul amintit, în cel mai pur stil al Şcolii austriece de economie: ”Într-un sistem monetar bazat pe fiat money (n. red: bani fără acoperire într-o marfă sau într-o cantitate anume de metal preţios) este esenţial să ai în vedere nu doar cererea şi oferta, cât mai ales cantitatea de bani pusă în circulaţie. În cazul pieţei petrolului spre exeplu, când cantitatea de bani pusă în circulaţie creşte cu mult mai repede decât oferta de ţiţei, preţul acestuia, exprimată în unităţi monetare „fiat”, va creşte, chiar dacă cealaltă componentă, adică raportul dintre cerere şi ofertă, nu s-a schimbat”.

Politicile monetare folosite de Ben Bernanke, şeful Băncii Centrale a SUA (FED – Federal Reserve), sunt prin urmare, în opinia specialiştilor Erste, principalul motor al viitoarelor creşteri de pe pieţele de mărfuri. Prin aducerea (şi menţinerea!) dobânzii cheie la zero şi prin nenumăratele achiziţii de titluri financiare cu probleme de la băncile comerciale, mii de miliarde de dolari au intrat, şi vor mai intra, în pieţele financiare.

Iar FED-ul nu este singura bancă centrală ce aruncă bani în pieţe. Acelaşi lucru îl face şi BCE-ul, prin programul LTRO, spre exemplu, dar şi Banca Angliei, care are o politică de achiziţii de titluri financiare cu problem, inspirată profund din cea a FED-ului american; iar în ceea ce priveşte Banca Centrală a Japoniei, aceasta poate fi considerată un adevărat trend-setter din acest punct de vedere.

Creşte preţul petrolului la nivel global! Ce facem pe bursele ECE?

Prin urmare, un investitor hotărât să profite de o astfel de conjunctură, şi dispus să-şi asume şi riscuri, are cel puţin două motive să se uite cu mare atenţie la companiile petroliere.

În primul rând pentru că acestea vor fi primele beneficiare ale creşterii preţurilor la petrol (şi aşa cum am văzut, prognozele le sunt favorabile, deoarece petrolul este supus unei duble presiuni de creştere); în al doilea rând, pentru că, peste aprecierile determinate de creşterea preţului petrolului, acţiunile companiilor petroliere vor beneficia suplimentar şi de impulsul dat de creşterea masei monetare în circulaţie care se va revărsa, într-o mare măsură, către pieţele de acţiuni.

Iar pentru un jucător ce stă cu ochii la evoluţiile globale, dar care este interesat de oportunităţile reale de a realiza randamente pe pieţele bursiere din zona Central şi Est Europeană, poate avea adevărate surprize; mai ales pe piaţa de la Bucureşti, despre care, statisticile spun că deţine la cotă adevărate “perle” regionale.

Cel puţin asta se poate observa analizând retrospectiv raportul (“CEE Oil&Gas Sector Report”) şi concluziile acestuia, publicate de Raiffeisen Centrobank în primăvara anului trecut. “Recomandarea noastră este aceea de “cumpărare” pentru acţiunile OMV, MOL, Petrom, Gazprom şi Lukoil, petru că acestea sunt companiile care au cea mai mare capacitate de a profita de creşterea preţurilor la petrol ” spuneau atunci analiştii Raiffeisen după o trecere în revistă amănunţită a companiilor din sectorul de petrol şi gaze din Europa Centrală şi de Est.

Şi, cel puţin pe jumătate, au avut mare dreptate. Astfel, privind în urmă,  cele mai bune alegeri pe care un investitor le putea face pe baza raportului publicat de Raiffeisen, ar fi fost Petrom şi Lukoil. Pe ultimele 12 luni anterioare lunii iunie a acestui an, un plasament în titlurile companiei româneşti ar fi adus un randament de circa 7%, în timp ce o investiţie similară în compania rusească Lukoil ar fi adus un randament de circa 6%.

Prin comparaţie, în acelaşi interval de timp MOL şi Gazprom au pierdut câte 20% din valoarea de piaţă, în timp ce acţiunile companiei austriece OMV au scăzut cu 14%. O evoluţie slabă, dar oricum mai bună decât cea a PKN sau Lotos care în aceeaşi perioadă au pierdut 28% respectiv 38%.

Deasemenea, Petrom şi Lukoil se fac remarcate şi prin comparaţie cu giganţii petrolieri de anvergură globală precum ConocoPhilips, Exxon, BP sau Chevron, care în acelaşi interval de timp au înregistrat evoluţii cel puţin modeste (de -1% până la cel mult +4%). Singura dintre companiile din această “ligă mare” a jucătorilor de pe piaţa petrolieră mondială, care a evoluat mai bine decât regionalele Petrom sau Lukoil a fost grupul petrolier italian Eni, ale cărui titluri au înregistrat în cele 12 luni o apreciere de circa 11%.

Un trimestru de confirmări pentru companiile de pe bursele ECE

Într-o imaginară “cursă a creşterilor” însă, titlurile companiilor petroliere din regiune arată arată şi mai bine, din perspectiva randamentelor înregistrate în prima jumătate a anului curent (Q1 2012). Astfel, un ipotetic plasament realizat la finele anului trecut în titlurile Petrom ar fi adus la jumătatea anului un câştig de peste 40%. Dintre companiile analizate – adică cele mai reprezentative companii din industria de petrol şi gaze din regiunea ECE, cea mai bună următoare performanţă a fost realizată de Lotos, ale cărei acţiuni au înregistrat, în acelaşi interval de timp, o apreciere de 20%.

Titlurile Lukoil şi OMV au crescut în prima jumătate a anului 2012 cu doar câte 11%, titlurile PKN – un mare grup petrolier din Polonia, au crescut cu doar 10% în timp de grupul croat INA, cel ceh Unipetrol sau gigantul rus Gazprom – au marcat scăderi ale valorilor de piaţă de până la 5%. Performanţe situate cumva “în linie” cu cele înregistrate, în acelaşi interval de timp, de marile grupuri petroliere integrate cu operaţiuni la nivel global folosite ca referinţă – ale căror acţiuni au marcat pierderi de până la 8%.

Multiplii de preţ mici. Risc sau oportunitate?

Performanţele trecute nu sunt însă garanţii pentru performanţele viitoare. Dar o evaluare, fie chiar şi sumară a companiilor din zonă – din perspectiva multiplilor de preţ, ne arată că pe piaţa de la Bucureşti sunt nu doar cele mai bune randamente trecute, ci şi cele mai “ieftine” acţiuni – cu un potenţial semnificativ de creştere pentru viitor.

Astfel, acelaşi Petrom, care a adus un randament de 40% în primele şase luni ale anului, şi de peste 7% în ultimele 12 luni, se tranzacţiona la începutul lunii iulie, potrivit datelor furnizate de Bloomberg, la un PER de 5,56.

PER-ul, adică Price Earnings Ratio, este un indicator de analiză fundamentală care arată câte unităţi monetare plătesc investitorii pentru fiecare unitate monetară din câştigurile companiei. Într-o interpretare simplistă, cu cât PER-ul înregistrează valori mai ridicate, cu atât compania este “mai scumpă”, şi invers.

În cazul Petrom, piaţa plătea la începutul lunii iulie 5,56 lei pentru fiecare leu din câştigurile raportate de companie în anterioarele 12 luni. Prin comparaţie cu regiunea, doar gigantul rus Gazprom înregistra un PER mai mic (deci era mai ieftină) la acea dată; în schimb, OMV avea un PER de peste 7, compania maghiară MOL avea un PER de aproximativ 11, iar acţiunile companiei croate INA erau cele mai scumpe, înregistrând un PER de peste 31. În paralel, printre marii jucători globali, cel mai mic PER era înregistrat de acţiunile grupului american ConocoPhilips (6,29), iar cel mai ridicat de titlurile Exxon (10,42).

De reţinut însă, pentru piaţa de la Bucureşti, faptul că societăţi precum Rompetrol Weel Services, Conpet, Condmag sau Prospecţiuni sunt preţuite de piaţă cam la acelaşi nivel cu Petrom-ul, înregistrând PER-uri cuprinse între 2,5 şi 6.

Iar titlurile Petrom se remarcă a fi cele mai ieftine şi din perspectiva indicatorului PER calculat în funcţie de câştigurile companiei prognozate pentru întregul an. Astfel, potrivit datelor Bloomberg, la începutul lunii iunie, titlurile Petrom se tranzacţionau la PER estimat de 4,8. Ceea ce majorează distanţa faţă de valorile înregistrate de acelaşi indicator în cazul companiilor PKN, Unipetrol sau Lotos ale căror PER-uri (calculate desemeni în funcţie de câştigurile prognozate pentru întregul an 2012) erau de 13, respectiv 26 şi 14.

Dealtfel, acţiunile Petrom se menţin pe o potenţială listă de “chilipiruri” şi din perspectiva indicatorului EV/EBITDA (unde EV = Enterprise Value, adică valorea “reală” a afacerii, un ipotetic preţ de preluare a afaceri care ţine cont atât de datoriile cât şi de cash-ul companiei, iar EBITDA = Earnings Before Interest Tax Depreciation and Amortization, respectiv câştigul companiei, calculat înainte de plata taxelor, dobânzilor şi de excluderea deprecieri activelor); EV/EBITDA  este un indicat asemănător PER-ului în linii mari, doar că, mai tehnic, mai aprofundat calculat, care reflectă mai bine specificul fiecărei companii în parte.

Indicatorul arată de fapt raportul dintre valoarea “reală” a societăţii şi câştigurile pe care aceasta este capabilă să le producă. În teorie, un nivel scăzut al acestuia, este un semnal că respectiva entitate este subevaluată. Iar cifrele arată că, în regiune, la un nivel al indicatorului de 3,39, Petrom este una dintre cele mai ieftine companii, fiind depăşită doar de Gazprom şi Lukoil (cu valori ale indicatorului de 2,5 respectiv 2,9). În acelaşi timp însă, Petrom se situează la nivelul înregistrat de majoritatea giganţilor globali, precum BP, ConocoPhilips, ENI sau Total, pentru care, indicatorul EV/EBITDA lua valori între 3,5 şi 4. Ceva mai bine decât Petrom, pe Bursa de la Bucureşti, par a sta din acest punct de vedere companii precum Rompetrol Well Services sau Conpet, pentru care, indicatorul amintit, lua la începutul lunii iulie, valori de 2,23 respectiv 1,64.

Cât valorează de fapt o companie?

Un alt multiplu de preţ adesea utilizat în astfel de paralele în procesul de evaluare al companiilor este raportul dintre preţul de piaţă (Price) şi valoarea capitalurilor proprii ale companiilor (Book Value) – sau PBV; un indicator care arată cât plătesc investitorii pentru fiecare unitate monetară din capitalurile proprii ale companiei. Cu cât rezultatul raportul dintre cele două valori (adică valoarea indicatorului) este mai mic, cu atât compania este “mai ieftină”.

Din acest punct de vedere, Petrom nu mai este chiar printre cele mai atractive companii din regiune; cu un PBV de 0,99 compania românească se situează la marginea superioară a plajei de valori înregistrate de companiile din ţările vecine. Petrom este însă în continuare mai ieftină decât companiile globale luate ca reper, pentru care, indicatorii PBV înregistrează valori cuprinse între 1 şi peste 2,5.

Mergând însă mai departe, către restul companiilor din sectorul de petrol şi gaze listate la Bucureşti, se poate observa că regula este un PBV subunitar. Făcând abstracţie de Rompetrol – care are o abatere prea mare de la medie, cea mai mare valoare a indicatorului PBV era înregitrată deTransgaz (0,7) în timp ce Armax, Dafora, Condmag, Conpet, Oil Terminal sau Prospecţiuni aveau un PBV de sub 0,5. Ceea ce înseamnă că, teoretic, piaţa plăteşte mai puţin de 50 de bani pentru fiecare leu (din capitalul propriu al respectivelor companii), care, în eventualitatea unei lichidări, ar intra în buzunarele acţionarilor.

Şi din perspectiva raportului dintre valoarea de piaţă a companiei şi vânzările acesteia, Petrom se situează tot la extrema superioară. O poziţie care ne spune că Petrom pare a fi uşor supraevaluată de piaţă. Dealtfel, Petrom iese mai scumpă şi din comparaţia făcută cu grupul de companii gigant, cu prezenţă globală, luate ca referinţă.

Petrom, şi companiile româneşti de profil nu mai par însă la fel de scumpe dacă se continuă cu o comparaţie prin prisma randamentului dividendelor oferite (indicator cunoscut şi sub denumirea de Dividend Yeld); altfel spus, câştigul procentual pe care un investitor îl putea obţine la începutul lunii iulie, doar din dividendul pe care compania îl putea plăti pentru anul 2012.

Dividende versus dobânzi. Lei versus euro. Cum calculăm?  

Astfel, dacă o investiţie în titluri Petrom oferea oportunitatea unui câştig de 8,3%, un plasament în titluri OMV aducea un randament de 4,4% iar decizia de a fi cumpărat acţiuni MOL s-ar fi soldat cu un câştig de doar 2,7%.

Investiţiile în companiile ruseşti ar fi adus un dividend yeld maxim de 5,6% în cazul Gazprom, sau, la cealaltă extremă, de doar 1,6% în cazul Rosneft. Şi asta în timp ce plasamente făcute în acţiuni ale BP, ENI sau Total, ar fi adus randamente ale dividendului cuprinse între 4,7% şi 6,1%.

Prelungind paralela către restul titlurilor din sectorul de petrol şi gaze listat la Bucureşti, se detaşează însă titlurile Transgaz şi Rompetrol Well Services, care, la începutul lunii iulie aveau un dividend yeld de 15,3% respectiv 11,4%.

Este adevărat însă că randamentele nu mai par chiar atât de spectaculoase dacă ţinem cont de faptul că sunt exprimate în monedă naţională, şi că, prin comparaţie cu rata medie a dobânzilor bancare, nu mai este chiar atât de mare.

Astfel, titlurile Petrom spre exemplu, al căror dividend yeld este de peste 8%, nu aduc decât cu circa o treime mai mulţi bani decât un depozit clasic bancar, a cărui dobândă se situează în jurul valorii de 6%.

Spre deosebire, dividend yeld-ul de doar 4% adus de titlurile OMV  (ale căror preţuri sunt exprimate în euro), este mai mult decât dublul dobânzii unui depozit bancar clasic făcut în Austria.

Pe de altă parte însă, în condiţiile unui curs mai puţin volatil (care să permită schimbarea valutei în lei pentru achiziţia de acţiuni OMV şi ulterior dezinvestirea, fără risc valutar) – dar mai ales în cazul existenţei unui trend de depreciere pentru moneda naţională (aşa cum se întâmpla la începutul lunii iulie), titlurile Petrom sunt de departe cu mult mai interesante.

Acţiuni de cumpărat, pentru investitori dispuşi să-şi asume riscuri

Statisticile arată aşadar că valorile multiplilor de preţ înregistraţi de companiile listate pe piaţa de la Bucureşti le situează mai degrabă în zona afacerilor subevaluate.

Este evident însă, că incertitudinile din plan intern, grefate peste o situaţie internaţională nu tocmai promiţătoare, justifică pe deplin o astfel de situaţie. Un jucător curajos şi dispus să-şi asume riscuri, va vedea însă în discountul la care acestea se tranzacţionează, nu neapărat riscurile … cât mai ales oportunităţile de câştig.

Companii regionale
PER PER estimat 2012 EV/EBITDA PBV P/Sales Randament dividend % preţ piaţă 12 luni % preţ piaţă q1 2012
OMV

7.0211

5.9078

3.31

0.7207

0.2232

4.4097

-14%

11%

Petrom

5.5619

4.8065

3.39

0.9934

0.9270

8.3761

7%

41%

MOL

10.922

7.5024

5.62

1.032

0.2626

2.7382

-20%

-3%

INA

31.648

9.5943

8.8

2.5494

1.2246

na

-13%

-4%

PKN

6.5047

13.4045

4.46

0.6378

0.1443

na

-28%

10%

Unipetrol

na

26.2429

10.65

0.9484

0.2519

na

-1%

0%

Lotos

6.0633

14.2136

6.42

0.4325

0.1221

na

-38%

20%

Gazprom

2.8695

3.087

2.57

0.5023

0.7903

5.6708

-20%

-5%

Lukoil

4.1264

3.8994

2.96

0.6118

0.3155

4.0894

6%

11%

Rosneft

5.5659

5.793

4.66

0.9456

0.7087

1.6293

-12%

-3%

Companii cu operaţiuni integrate, de nivel global
PER PER estimat 2012 EV/EBITDA PBV P/Sales Randament dividend % preţ piaţă 12 luni % preţ piaţă q1 2012
BP

na

6.8901

na

na

na

4.7036

-9%

-8%

Chevron

8.0729

8.37

3.87

1.688

0.8963

3.3529

4%

-1%

ConocoPhilips

6.2958

8.5405

3.77

1.0721

0.3277

4.68

-1%

0%

ENI

7.9224

7.0777

3.75

1.1958

0.55

5.9942

11%

8%

Exxon

10.4203

10.7635

5.96

2.5695

0.9368

2.6435

5%

-1%

Royal Dutch Shell

6.9252

7.6706

4.31

1.2117

0.4451

5.067

2%

-7%

Total

6.951

6.9458

3.23

1.1732

0.4845

6.1722

-3%

-7%

Companii cu operaţiuni integrate, de nivel regional
PER PER estimat 2012 EV/EBITDA PBV P/Sales Randament dividend % preţ piaţă 12 luni % preţ piaţă q1 2012
Hellenic Petroleum

25

7.8593

12.67

0.6478

0.1671

8.5714

-28%

-29%

Repsol YPF

7.1731

8.3574

4.51

0.6469

0.2575

8.416

-43%

-46%

Statoil

5.8892

8.0209

1.84

1.6045

0.6605

4.5076

8%

-4%

Rafinării şi distribuitori de combustibili, de nivel regional
PER PER estimat 2012 EV/EBITDA PBV P/Sales Randament dividend % preţ piaţă 12 luni % preţ piaţă q1 2012
Neste oil

14.6703

11.5201

8.12

0.9383

0.1431

3.8168

-15%

18%

Petrol Ofisi

na

na

10.82

1.3312

0.1323

na

-24%

15%

Tupras

7.8577

8.5638

5.1

2.065

0.2174

10.2411

5%

5%

Companii de petrol şi gaze şi din sectorul serviciilor auxiliare, listate la BVB
PER PER estimat 2012 EV/EBITDA PBV P/Sales Randament dividend % preţ piaţă 12 luni % preţ piaţă q1 2012
Transgaz

5.9721

7.8033

3.57

0.748

1.7168

15.3008

-5%

-2%

Rompetrol Rafinare

na

na

na

3.5446

0.0646

na

-57%

-27%

Armax

15.1198

na

na

0.4393

0.4172

na

-52%

-22%

Dafora

27.8437

na

6.41

0.2562

na

na

-61%

-33%

Condmag

2.4192

na

na

0.3476

0.1054

na

-64%

-38%

Rompetrol Weel Service

4.5439

na

2.23

0.5925

0.8362

11.4173

-25%

-4%

Conpet

5.9836

na

1.64

0.4953

na

na

-12%

-14%

Oil Terminal

na

na

5.5

0.4488

0.6025

2.6751

-47%

-27%

Prospectiuni

2.9066

na

0.3027

0.4088

4.5369

-39%

-23%

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s