Cele trei valuri ale “revoluţiei” americane a gazelor de şist

Posted: August 14, 2013 in Politica si politici
Tags: , , , ,

Investiţii, locuri de muncă şi zeci de miliarde în plus la PIB-ul naţional: acestea sunt primul val de efecte ale “revoluţiei” americane a gazelor de şist. Valul doi se simte deja în repatrierea în SUA a unor activităţi consumatoare de energie  şi în faptul că economia americană câştigă în putere şi competitivitate. Cel de-al treilea val de efecte este însă şi cel mai important, pentru că acestea constau în serioase mutaţii de ordin geopolitic la nivel global.

Doar în ultimul deceniu de viaţă pe continentul american, industria exploatării gazelor de şist a creat circa 600.000 de locuri de muncă; iar companiile de profil continuă să facă angajări masive: potrivit unui raport al agenţiei americane independente de studii economice “Economic Modeling Specialists International”, extracţia petrolului şi gazelor naturale a fost, în anii 2010 şi 2011, al şaselea domeniu cu cea mai mare rată de creştere a numărului de locuri de muncă noi, din Statele Unite.

Şi asta nu este totul: în acelaşi timp, potrivit unor studii realizate de agenţiile de specialitate ale Guvernului american, industria de exploatare a zăcămintelor de gaze şi petrol de şist a adus în ultimul deceniu circa 76 de miliarde de dolari la PIB-ul SUA, în timp ce, spre exemplu – doar în 2010 valoarea investiţiilor directe făcute în acest domeniu a depăşit 33 de miliarde de dolari.

Aceleaşi instituţii americane de profil estimează că industria gazelor de şist va mai crea încă un milion de noi locuri de muncă până în 2035, iar valoarea încasărilor la buget se va tripla.

Pe lângă toate acestea, cel mai vizibil efect al utilizării pe scară industrială a noii tehnologii (fracturarea hidraulică), ce permite exploatarea şi comercializarea gazelor de şist pe piaţă, este acela că a condus la scăderea cu aproximativ 50% a preţului gazelor naturale în Statele Unite: de la circa 8USD/Mbtu (Million British Thermal Units – unitate de măsură pentru energia degajată prin arderea gazului natural) în anii 2000, la doar 4USD/Mbtu în prezent.

VALUL II. Acestea sunt însă efectele de primă mână – sau efecte ale primului val al “revoluţiei” gazelor de şist. Acum sunt în derulare efectele imediat subsecvente – sau ceea ce s-ar putea numi “valul doi”; acestea constau în repatrierea sau redeschiderea pe teritoriul Statelor Unite a unor operaţiuni sau fabrici mari consumatoare de gaze naturale şi energie (închise sau mutate cu ani în urmă în alte părţi ale lumii din dorinţa de minimizare a costurilor). La finele anului 2012 spre exemplu, marile companii americane din industria chimică, petro-chimică sau cea metalurgică, aveau în plan, potrivit cotidianului britanic Financial Times, investiţii de circa 90 de miliarde de dolari în Statele Unite.

Concomitent, în cadrul aceluiaşi “al doilea val”, prin ieftinirea preţului gazelor – şi deci implicit reducerea preţului a materiei prime dar şi a costurilor utilităţilor, companiile americane şi deci economia SUA în ansamblu, câştigă în competitivitate. Acest fapt este una dintre explicaţiile pentru evoluţia indicatorului producţiei industriale în SUA; indicator care din 2010 până în prezent a crescut cu circa 12%, în timp ce, spre comparaţie, în Marea Britanie sau în Japonia aceasta a scăzut cu 3% respectiv 6%. În aceeaşi perioadă de timp producţia industrială a Germaniei – cea mai avansată şi mai performantă economie din Europa – a crescut cu 11%; un ritm greu, dacă nu imposibil de menţinut însă în viziunea oficialilor marilor companii germane din industria petro-chimică (precum Bayer sau BASF) care se aşteaptă ca în următorul deceniu să piardă din competitivitate în faţa companiilor americane concurente.

Prin urmare, în cadrul celui de-al doilea val de efecte ale dezvoltării industriei de extracţie a gazelor de şist, America îşi întăreşte economia, readucând acasă companii (dacă nu chiar industrii întregi) care, odată cu scăderea preţului energiei redevin competitive; şi asta înseamnă nu doar perpetuarea cercului virtuos ce constă în crearea unor locuri noi de muncă şi în noi investiţii, dar şi majorarea capacităţii de export a economiei SUA, şi astfel, reconsolidarea şi rebalansarea celei mai mari economii a lumii, şubrezită de criză şi cu un deficit comercial imens.

VALUL III. Dar mai mult decât orice, faptul că revoluţia americană a gazelor de şist pune Statele Unite pe drumul independeţei energetice, este poate cel mai important lucru, deoarece are un recul major în plan geo-politic la nivel global.

Impactul major al utilizării tehnologiei fracturării hidraulice pe scară industrială şi în condiţii de competitivitate şi productivitate tot mai bune, este acela că face America tot mai independentă din punct de vedere energetic, ceea ce va antrena mutaţii semnificative pe piaţa mondială a petrolului. Iar mutaţiile determinate de Statele Unite vor fi amplificate de preluarea şi implementarea tehnologiei fracturării hidraulice şi de o serie de alte ţări ale căror economii susţin acum cererea de gaze naturale şi petrol (precum China sau Argentina); fapt care va accentua presiunea pe scăderea preţurilor petrolului declanşată de Statele Unite.

CÂŞTIGĂTORI ŞI PERDANŢI. Cum se vor propaga aceste mutaţii? Capabilă să-şi asigure o tot mai mare parte din necesarul de energie de pe plan intern, America îşi va reduce cererea de combustibili şi resurse energetice din import, şi va pune astfel o puternică presiune în sensul scăderii preţului petrolului. Dar poate şi mai important este faptul că, în acelaşi timp va mai câştiga încă un avantaj de negociere, consolidându-şi poziţia dominantă pe care America o are în relaţiile cu alte state. Prin urmare, în mod clar, Statele Unite sunt primul şi cel mai mare câştigător al “cursei” gazelor de şist.

Dezvoltarea şi extinderea acestui sector de activitate va produce însă efecte pozitive şi pentru Europa care va beneficia de oferta gaze naturale în exces de pe piaţa americană. Iar unul dintre efectele acestui aflux de gaze naturale de peste ocean (tehnologia lichefierii gazelor – deja existentă – permite transportul pe distanţe lungi a unor cantităţi mari de gaze) este scăderea preţului gazelor naturale. Cel puţin la fel de important însă ar putea fi reducerea dependenţei de ordin politic pe care Europa o are faţă de furnizorii săi de gaze. Iar în acest sens o contribuţie semnificativă va avea şi exploatarea propriilor zăcăminte de gaze de şist; chiar dacă, foarte probabil, nu în acelaşi număr şi nu cu efecte la fel de rapide şi de profunde ca în SUA; şi asta în primul rând pentru că zăcămintele în Europa sunt mai puţine şi de dimensiuni semnificativ mai mici – ceea ce le face semnificativ mai puţin avantajos exploatabile. Totodată însă, exploatarea acestor zăcăminte în Europa este îngreunată şi de faptul că populaţia este mult mai densă – ceea ce face ca zonele de lucru să se afle inacceptabil de aproape de zonele rezidenţiale. Şi nu în ultimul rând, o altă piedică pentru dezvoltarea exploatărilor gazelor de şist în Europa este dată şi de diferenţele juridice între dreptul de proprietate asupra terenurilor: astfel, în America, proprietarul unui teren este proprietar şi al subsolului şi deci al eventualelor resurse naturale, în timp ce în Europa, proprietarul are drept doar la suprafaţa terenului, resursele din subsol fiind proprietate a statului.

EFECTE ADVERSE. Chiar şi aşa însă, Europa va profita atât de scăderea preţurilor la gaze cât şi, subsecvent, de accentuarea presiunilor descendente pe preţul petrolului. Asta însă doar într-o primă fază, deoarece, în perspectivă, capacitatea Americii de auto-satisfacere a necesarului intern de petrol şi gaze are o serie de efecte adverse extrem de îngrijorătoare pentru viitorul Europei.

Primul, şi poate cel mai îngrijorător, este dat de faptul că Washingtonul nu va mai avea un interes la fel de mare în securizarea rutelor de transport dinspre Golful Persic spre restul lumii, ceea ce ar conduce fie la majorarea riscurilor fie la dificultăţi şi sincope în aprovizionarea Europei cu petrol – adică o posibilă creştere a preţurilor. Alternativa există – adică înlocuirea sistemului american de securizare a rutelor respective cu unul creat şi/sau susţinut (politic şi financiar deopotrivă) de Europa. Aceasta presupune însă costuri şi un efort logistic (dar mai ales unul politic) pentru care Europa nu pare a fi deloc pregătită.

O altă variantă pe care Europa ar avea-o la îndemână pentru a contrabalansa o eventuală disturbare a rutelor de transport de ţiţei, ar fi dezvoltarea reţelei proprii de gaze naturale; fapt care, pe de o parte ar pune presiune pe scăderea preţurilor petrolului (un efect cu potenţial benefic pentru UE) dar care, pe de altă parte, ar majora dependenţa de furnizorii tradiţionali de gaze naturale ai UE – cu efecte negative din punct de vedere geo-politic şi strategic.

Într-un astfel de context, probabil că Europa va fi forţată să-şi asume susţinerea demersului investiţional în dezvoltarea propriilor exploatări de zăcăminte de gaze şi petrol de şist – în ciuda tuturor piedicilor existente, şi în pofida contestaţiilor care vin dinspre societatea civilă.

Şi dacă se întâmplă asta, potenţialul Europei Centrale şi de Est de a deveni “vârful de lance” al Uniunii Europene din punct de vedere tehnologic, şi un adevărat “Orient Mijlociu” din punct de vedere al capacităţii de a alimenta cu energie Europa – este major. Cu doar puţină voinţă şi curaj politic, această parte a Europei, care oferă nu doar zăcăminte importante ci şi un cadru juridic ceva mai relaxat, poate fi un al doilea câştigător major (în locuri de muncă, investiţii, venituri la bugetele naţionale, dar mai ales câştig tehnologic şi de know-how) al schimbării regulilor jocului geo-politic global, ca urmare a implementării pe scară largă a tehnologiei fracturării hidraulice în exploatarea zăcămintelor de gaze şi petrol.

CURSA NAŢIUNILOR. În acest joc însă, şi rolul Chinei se va schimba, pentru că a doua cea mai mare economie a lumii (aflată într-o nedeclarată competiţie cu SUA) are motive chiar şi mai puternice să-şi dezvolte industria exploatării gazelor şi petrolului de şist.

Şi cel mai important dintre acestea este de ordin geo-strategic: dezvoltarea producţiei interne de petrol şi gaze este singura măsură de combatere activă a proiecţiei de forţă pe care SUA, prin forţa sa armată, o exercită în Oceanul Pacific şi pe coastele Chinei. Altfel spus, dezvoltarea industriei chinezeşti de profil ar fi cel mai bun răspuns la o eventuală blocadă americană.

Iar efectul dat de poziţionarea Chinei ca mare jucător în domeniu nu este deloc de neglijat – pentru că, potrivit unor estimări realizate de Departamentul American pentru Energie, zăcămintele de gaze de şist ale Chinei ajung la circa 36 de trilioane de metri cubi – depăşindu-le semnificativ pe cele existente în Statele Unite. Iar între efectele subsecvente, va fi şi acela că presiunea pe scăderea preţului petrolului va fi amplificată.

PERDANŢII. Cei care au de pierdut din introducerea şi folosirea pe scară largă a tehnologici fracturării hidraulice – şi a introducerii în consumul comercial a gazelor de şist – sunt marii jucători de azi de pe piaţa de petrol şi gaze, între care se detaşează Rusia şi Arabia Saudită.

Şi asta cu atât mai mult cu cât presiunile generate iniţial de gazele de şist asupra preţului gazelor – şi indirect asupra preţului petrolului, vor fi foarte probabil amplificate de presiunile directe ce vor fi făcute şi de creşterea producţiei interne de petrol a Statelor Unite. Mai ales că, din 2017 – potrivit estimărilor Agenţiei de specialitate a Guvernului SUA – America va detrona Rusia şi Arabia Saudită de pe podiumul celor mai mari producători de petrol din lume; o prognoză ce ne atenţionează să viitorul nu se întrevede a fi foarte luminos pentru cele două state.

Ţinând cont de toate aceste lucruri, un lucru cert în această ecuaţie este faptul că nici statele ce au de pierdut din schimbarea radicală a componentei energetice a actualului status-quo la nivel geo-politic în plan global, nu vor sta cu mâinile încrucişate. Ceea ce înseamnă că disputele pe marginea oportunităţii şi a efectelor nocive ale exploatării resurselor de gaze şi petrol prin fracturarea hidraulică, se vor amplifica şi acutiza. Concluzia? Foarte probabil că, pentru următoarea perioadă, zona Central şi Est Europeană va fi un punct extrem de fierbinte pe harta geo-politică a lumii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s