”Perla” industriei de gaze din România, la Bursă. Cine este, ce face … și cât valorează Romgaz?

Posted: October 17, 2013 in Burse, Politica si politici
Tags: , , , , , , ,

La capătul unui demers lung și presărat de controverse, listarea “perlei” coroanei industriei de gaze din România a ajuns la punctul din care nu mai există cale de întoarcere. Transformarea societății dintr-o companie de stat închisă într-o companie publică ridică Romgaz la nivelul următor al standardelor internaționale, și dă companiei o valoare corectă. În așteptarea ofertei publice și până la stabilirea unei valori de către piață, analiștii și-au făcut deja primele calcule: potrivit acestora, valoarea actuală a companiei  se situează în jurul nivelului de 2 miliarde de euro. Plecând de la acest reper, orice preț de ofertă sub nivelul de 52 de euro pe acțiune (respectiv circa 230 RON) oferă potențialilor subscriitori în ofertă un discount; cu cât acesta este mai mare, cu atât titlurile Romgaz sunt mai interesante.

Demarat cu ani buni în urmă, procesul de listare a Romgaz company_profile_15a părut a se fi împotmolit pe drum de mai multe ori, creând senzația unor demersuri făcute exclusiv ”de ochii lumii”, fără nici o intenție reală de a fi dus la capăt; cotarea la bursă părea astfel fără șanse de concretizare într-un interval de timp rezonabil, în ciuda numeroaselor angajamente făcute în fața Fondului Monetar Internațional și a promisiunilor făcute publicului autohton (format în special din investitori, persoane fizice și/sau juridice, și Bursa de Valori București).

De fapt, subiectele de controversă și semnele de întrebare care au apărut de-a lungul timpului, constituindu-se uneori în motive de amânare a luării unor decizii hotărâtoare în procesul de aducere a Romgaz la cota bursei, nu sunt epuizate nici acum, când demersul a ajuns în punctul în care aproape nu mai există cale de întoarcere (și asta pentru că fiecare depășire a unei probleme și fiecare avansare într-o altă etapă a acestui proces a deschis calea unei alte noi serii de probleme și teme de controversă, uneori chiar și mai complexe decât cele abia depășite).

Dar, dincolo de orice neînțelegeri, dincolo de problematica generată de deschiderea companiei și de întrebările care se nasc  din eventuale considerente de strategii politice și/sau legate de interesul național; dincolo de discuțiile privind dimensiunea pachetului scos la vânzare și dincolo de orice dispute cu privire la piețele pe care acțiunile Romgaz ar trebui, sau nu, să fie tranzacționate … purtată în termeni de “potențiale beneficii”, orice discuție privind listarea Romgaz poate evidenția ușor un număr important de incontenstabile câștiguri pentru toți stake-holderii. Adică atât pentru acționari – statul român ca acționar majoritar și Fondul Proprietatea; pentru cetățenii români – fie ca potențiali investitori/viitori acționari, fie ca simplii cetățeni; pentru Bursa de Valori București – ca piață principală de tranzacționare a titlurilor Romgaz. Și evident, poate chiar în primul rând, pentru companie. Mai mult decât atât, prezumatele beneficii pe care listarea Romgaz le-ar putea aduce fiecăreia dintre părțile menționate mai sus, pot declanșa și potența la rândul lor, pe termen lung, un efect de ”bulgăre de zăpadă” al efectelor pozitive la scara întregii economii.

În primul rând, pentru Romgaz, intrarea la cota bursei, înseamnă accederea în liga superioară a jucătorilor de profil listați (de calibru regional sau chiar internațional), deci un plus de credibilitate și seriozitate in fața partenerilor, și un atu în fața competitorilor.

LISTAREA, UN PLUS DE VALOARE. Deschiderea unei companii către alți acționari prin vânzarea acțiunilor către publicul larg și listarea acestora pe o piață bursieră (fie că este vorba de o companie de stat, fie că este vorba de o companie deținută privat) contribuie semnificativ la îmbunătățirea imaginii proprii. Prin listare, compania acceptă și impune, ei însăși ca entitate dar și celor ce-i conduc destinele, respectarea regulilor impuse de bursă (reguli privind transparența vieții interne a companiei, obligații de raportare, etc) și acceptă totodată o implicare, în limitele cadrulu legal, a tuturor acționarilor în politicile sale. Primul efect cuantificabil este acela că astfel se creează un plus de siguranță și certitudine cu privire la seriozitatea companiei în cauză în raporturile cu partenerii de afaceri dar aduce în același timp și un plus de certitudini cu privire la acuratețea rezultatelor financiare și a modului de prezentare a realizărilor companiei.

Acesta este însă doar cel mai evident dintre câștigurile aduse de listare, dar nu neapărat și cel mai important! Acest ”cel mai important”, și primul dintre avantajele listării este acela că, intrarea la cota unei burse și respectarea regimului de transparență și de comunicare impus de această decizie, ajută compania să găsească mult mai ușor, și mai ales semnificativ mai ieftin, capitalurile de care aceasta ar putea avea nevoie pentru investițiile și/sau planurile de dezvoltare pe care le are.

Astfel, fie că folosește instrumentul majorărilor de capital – adică atragerea banilor de la acționari (noi sau cei deja existenți) în schimbul emiterii unor noi acțiuni – operațiune care nu presupune nici un cost, (sau costuri foarte mici!) pentru companie; fie prin emiterea de obligațiuni corporative – împrumutându-se astfel de banii necesari prin intermediul bursei, mai ieftin decât de la bancă și într-un cadru juridic mult mai flexibil; fie că, prin credibilitatea suplimentară de care se bucură, obține mai ușor și mai ieftin finanțări bancare … listarea poate ajuta la obținerea de resurse financiare necesare dezvoltării și investițiilor mai ieftin și mai repede.

În același timp însă, nici avantajul adus de publicitatea gratuită pe care compania o obține nu este de neglijat, chiar dacă nu poate fi întotdeauna direct cuantificabil în bani. Și asta pentru că orice emisiune de televiziune, orice articol de ziar, orice discuție – mai mult sau mai puțin de specialitate – în care apare Bursa de Valori București, este practic o fărâmă de reclamă pentru companiile listate.

În plus, compania beneficiază de vizibilitate sporită și în cluburile selecte ale lumii financiare prin road-show-urile,  prezentările, conferințele și/sau alte tipuri de evenimente organizate de stake-holderii pieței/piețelor pe care titlurile sale se tranzacționează (fie că vorbim operatorul sau operatorii pieței în cauză, fie că vorbim de intermediari – case de brokeraj, care transmit informații clienților lor, atât locali cât și străini, fie că vorbim de jucători importanți de pe piața respectivă  – precum fondurile de investiții – cum este cazul Fondului Proprietatea, companie administrată de una dintre cele mai mari companii de administrare de active din lume, Franklin Templeton). Toți cei enumerați mai sus sunt, voit sau nevoit, agenți de imagine, atât pe plan intern cât și pe plan extern, pentru orice companie listată – cu atât mai mult pentru una cu adevărat bine poziționată în piața de profil.

ROMGAZ. O PREZENȚĂ DE TOP(URI). Iar toate aceste elemente sunt de natură a ajuta afacerile și dezvoltarea companiei, ceea ce înseamnă ”valoare”! Altfel spus, listarea aduce companiei un plus important de valoare. Și un plus în direcția câștigării de valoare este întotdeuna de dorit, chiar dacă, pentru a reveni la cazul Romgaz, nu se poate spune că aceasta ar lipsi cumva.

Ba dimpotrivă: pentru specialiștii din domeniul de activitate al companiei, pentru analiștii financiari și economici, pentru oricare dintre actualii sau potențialii săi parteneri de afaceri (și probabil chiar și pentru o bună parte a românilor de rân), Romgaz are deja un statut de actor economic important atât la nivel național cât și la nivel regional.

Iar această perceție este reflectată și susținută, între altele, fiind astfel un driver important de imagine, și de faptul că Romgaz nu lipsește din nici unul dintre top-urile relevante ce urmăresc evoluțiile actorilor economici din țară și/sau din regiune.

Spre exemplu, cea mai importantă companie de gaze din România se află în prima jumătate a clasamentului celor mai importante 500 de companii din Europa Centrală și de Est, realizat în studiul „Top 500 Central Europe”publicat la începutul lunii septembrie 2013 de compania de consultanță Deloitte (unul dintre cele patru nume din cercul select al „Big Four”). În acest clasament, realizat după dimensiunea cifrei de afaceri obținute de companiile în cauză în cursul anului 2012, Romgaz ocupă locul 249.

Deloitte CE TOP 500 ranking_en

Deasemeni, în clasamentul publicat în luna august a anului 2013 de către cunoscuta agenție de servicii financiare și rating Coface sub denumirea de “CEE Top 500 Ranking” Coface_CEE_Top_500(având ca reper tot cifra de afaceri realizată în cursul anului 2012), Romgaz ocupă locul 203, poziționându-se astfel tot în jumătatea superioară a top-ului (vezi tabel ” Companiile de petrol și gaze din ECE”) – ba chiar câteva poziții mai sus decât în studiul Deloitte.

Companiile de petrol și gaze din ECE

Primul lucru ce trebuie remarcat însă în studiul Coface este că, deși este în cădere față de locul ocupat cu un an în urmă (când a fost pe poziția 176), acest fapt nu se datorează unei evoluții mai slabe a companiei românești, ci mai ales evoluțiilor, uneori spectaculoase, înregistrate de alte companii, care au reușit să treacă rapid de la coada, sau din afara clasamentului respectiv, în fruntea acestuia. Între acestea aflându-se chiar și societăți care, prin sectorul în care activează, pot fi considerate “competitori” ai Romgaz: un astfel de exemplu este compania cehă Unipetrol RPA, care activează, la fel ca Romgaz, în sectorul generic numit în top “petrol și gaze”, și care a intrat pentru prima oară în Top 500 direct pe locul 21, cu o cifră de afaceri de circa 3,95 miliarde euro (în scădere cu 5,4% față de anul anterior).

Compania cehă a înregistrat însă un profit net de doar 11,15 milioane euro în 2012, profit care, chiar dacă reprezintă o evoluție spectaculoasă față de cel înregistrat anul 2011 (când Unipetrol RPA marca o pierdere de 164,51 milioane de euro), este semnificativ mai mic decât cel înregistrat de Romgaz.

În fapt, dacă din topul celor mai importante 500 de companii realizat de Coface extragem doar companiile cu activități în sectorul de petrol și gaze (fără a face însă distincții între petrol și gaze sau între extracție și distribuție/transport), putem observa că Romgaz este de departe unul dintre liderii marcanți ai industriei regionale, deoarece, profitul de 203 milioane de euro, este al șaptelea cel mai mare profit în termeni absoluți, dintre profiturile raportate pentru 2012 de cele 62 de companii de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est, intrate în clasamentul realizat de Coface. Astfel, după profitul raportat pe 2012, Romgaz surclasează semnificativ companii cu afaceri de două până la două zeci de ori mai mari, precum compania poloneză Grupa Lotos, cea croată INA, sau compania ucrainiană Ukrnafta.

De fapt, rapoartele celor două mari instituții de servicii de consultanță nu fac decât să completeze, să confirme și să dea o perspectivă regională absolut necesară și corectă rezultatelor unor studii și analize anterioare, care poziționează Romgaz ca actor economic extrem de important pentru economia românească. Astfel potrivit clasamentului cuprins în raportul ”Top 300 Major Companies in România” realizat de publicația autohtonă ”DoingBusiness.ro”, și care cuprinde primele 300 dintre companiile considerate a fi cele mai importante companii ale României (avându-se în vedere o sumă de criterii – între acestea și numărul de angajați, și nu doar cifra de afaceri , ca în cazul rapoartelor realizate pentru regiune de cele două mari case de consultanță, amintite mai sus) Romgaz ocupa în 2012 locul 4, cu un scoring de 4,400 puncte; deasupra Romgaz se afla la acea dată doar OMV Petrom, cu un scoring de 4,495 de puncte, Automobile Dacia (cu un scoring de 4,500 puncte) și British American Tobacco Romania (cu un scoring de 4,475 puncte) (vezi tabel ” Cele mai importante companii din România”). Ba mai mult, dând dimensiunea profitabilității Romgaz, în top-ul 80 al celor mai profitabile companii, realizat de publicația financiară Wall-Street.ro la jumătatea anului 2013, pe baza datelor comunicate de Registrul Comerțului, Romgaz ocupă chiar un bine-meritat loc II, atât pentru anul curent cât și pentru anul anterior (vezi tabel ” Lider la profituri”).

Lider la profituri

AFACERI – PROFITURI – VALOARE – COMPARAȚII. Și tot pe locul II, și tot imediat după Petrom, se află Romgaz și în topul firmelor considerate a fi cele mai ”valoroase” companii românești, realizat la finele anului trecut de Ziarul Financiar împreună cu firma Capital Partners – unul dintre cei mai activi jucători de pe piața de privat equity din România. Astfel, potrivit calculelor realizate de aceștia după o metodologie proprie, ”valoarea” Romgaz era estimată a se situa la 3,08 miliarde euro; mai mare decât valoarea estimată pentru 2011 (care a fost de 2,71 miliarde euro) și deasemeni în creștere față de valoarea calculată/estimată pentru 2010 (când a fost de 2,58 miliarde euro) (vezi tabel ”Cele mai valoroase companii din România”).

Cele mai valoroase companii din România

Pentru comparație însă, undeva la începutul anului 2012 (mai precis în luna ianuarie) valoarea de piață a companiei Romgaz era estimată, într-un raport realizat de Erste Group ( 2012-01-09_RO_CR_Fondul_Proprietatea), la circa 1,9 miliarde euro – estimare semnificativ mai rezervată decât cea realizată Ziarul Financiar și Capital Partners, dar extrem de apropiată de cea realizată de Fondul Proprietatea (acționar semnificativ, și singurul acționar din Romgaz alături de statul român), care, la finele anului 2012, își evidenția în raportările financiare de final de an pachetul de 15% din acțiunile Romgaz deținute în portofoliu, la valoarea de 1,23 miliarde lei. Plecând de la această cifră, valoarea totală a companiei poate ajunge, prin extrapolare, la circa 8,46 miliarde lei (sau 1,91 miliarde EUR la cursul de 4,4287 lei/euro publicat de BNR pentru 31.12.2012) – adică o valoare aproape egală cu valoarea de piață a Romgaz calculată de Erste Group la începutul lui 2012.

MULTIPLII DE PREȚ. Pe de altă parte, folosindu-se metoda simplă a extrapolării valorilor multiplilor de preț precum ”Preț pe Vânzări” (indicator cunoscut ca ”Price to Sales” și notat cu simbolul P/S), ”Preț pe profituri” (indicator cunoscut ca ”Price to Earnings” și notat adesea cu PER) sau ”Preț pe Capitaluri Proprii” (Price to Book Value – notat cu PBV) înregistrați de companiile similare din regiunea central și est-europeană, o valoarea de piață a Romgaz s-ar putea situa între un minim de 675 milioane de euro (conform evaluării făcute în funcție de multiplul ”preț pe vânzări”) și un maxim de puțin peste 2 miliarde euro (luând ca reper valoarea medie la nivelul industriei din ECE a indicatorului ”preț pe profituri”) (vezi tabelul ” Estimare valoare Romgaz pe baza multiplilor de preț din industrie 3”).

Estimare valoare Romgaz pe baza multiplilor de preț din industrie

Aceasta este valoarea rezultată dintr-un calcul relativ simplu în care s-au folosit ca repere de comparație cele mai relevante dintre companiile de profil din regiune (Gazprom și PGNIG fiind companii specializate cu preponderență pe zona de gaze, iar OMV și Petrom înregistrând o cotă semnificativă din afaceri, tot din activitățile făcute în sectorul gazelor naturale),  pentru care au fost calculați multiplii ”P/S”, ”PE” respectiv ”PBV” pe baza rezultatelor financiare raportate la finele anului 2012.

De precizat că, în teoria și practica de specialitate, cei trei indicatori au următoarele interpretări: raportul dintre prețul de piață și profituri – cunoscut și sub denumirea de PER (Price to Earnings) arată câte unități monetare plătește piața la un moment dat pentru fiecare unitate monetară din profiturile companiei, iar cu cât valoarea este mai mică, teoretic, cu atât compania este mai ieftină, și deci – din acest punct de vedere, mai bună de cumpărat; aceeași interpretare se poate da și indicatorului ”preț pe capitaluri proprii” (Price to Book Value – sau PBV), care arată cât plătește piața pentru fiecare unitate din capitalurile proprii ale companiei. Cu cât e mai mic multiplul – cu atât compania este, teorectic, mai subevaluată; și la fel în ceea ce privește indicatorul ”Preț pe vânzări” (Price to Sales – P/S) – care arată cât plătește piața pentru fiecare unitate din cifra de afaceri a companiei – și care, cu cât este mai mic cu atât compania este mai ”ieftină”.

Se poate observa că societățile de profil din regiune s-au tranzacționat în ultimii doi ani la un P/S cuprins între un minim de 0,21 (înregistrat de OMV în 2012) și un maxim de 1,09 (înregistrat de PGNIG tot în 2012), la un PER cuprins între 2.53 (înregistrat de Gazprom în 2011) și un maxim de 14,05 (înregistrat de PGNIG în 2012) și la PBV cuprins între un mimim de 0.57 (OMV în 2011) și un maxim de 1,13 (PGNIG în 2012).

O observație suplimentară ce ar trebui făcută, este că cea mai ”ieftină” companie, din perspectiva multiplilor de preț, era Gazprom – care, la finele anului 2012 se tranzacționa la un raport între prețul de piață și profituri de 2,81 (respectiv 2,53 la finele anului 2011), și la un raport dintre prețul de piață și capitalurile proprii ale companiei de 0,33 (la finele lui 2012, mai jos decât cel înregistrat la finele lui 2011, când înregistra valoarea de 0,35). Spre deosebire compania poloneză PGNIG se află la cealaltă extremă înregistrând cele mai mari valori ale PER (14,05 în 2012 respectiv 13,71 în 2011) și deasemeni cele mai mari valori ale PBV (1,13 în 2012 respectiv 1,02 în 2011).

Trebuie reținut însă și faptul că, valorile ridicate înregistrate de multiplii de preț amintiți pot fi intepretate și ca o expresie a interesului ridicat de care, din diverse motive, compania se bucuri în ochii investitorilor, putând fi astfel un indicator/semnal de încredere peste medie.

Plecând de la valorile înregistrate de companiile regionale reper pentru industrie, poate fi trasă concluzia că, în medie, o companie similară celor luate ca reper – așa cum este Romgazul – ar trebui să se tranzacționeze (adică să aibe o valoare de piață) care să o încadreze în parametrii setați de indicatorii amintiți. În acest sens, calculul unei medii pentru fiecare dintre indicatori, și extrapolarea acestui rezultat prin raportarea la valorile indicatorului de bază (fie el cifră de afaceri, profit sau capitaluri proprii) înregistrat de Romgaz pentru finalul de an 2012, ar putea indica potențiala valoare de piață a  Romgaz. În concluzie, pe aceste calcule, o medie a celor trei valori rezultate mai sus, arată că Romgaz ar putea avea după listare o capitalizare bursieră de circa 1,4-1,5 miliarde euro.

În cazul în care, pentru extrapolare folosim media multiplilor de preț înregistrați de mari jucători globali din industria de petrol și gaze la jumătatea lunii septembrie a acestui an (vezi tabel ” Multiplii de preț la nivel global”), valoarea acesteia s-ar situa însă în intervalul cuprins între 518 milioane euro (după P/S) și 2,9 miliarde euro (după PBV) (vezi tabel ” Estimare valoare Romgaz pe baza multiplilor de preț din industrie 4”) – cu o medie de peste 2 miliarde de euro.

Aceasta este o valoare mai mare decât cea realizată prin utilizarea mediei multiplilor de preț înregistrați de companiile regionale din industria de gaze naturale, și deasemeni atât peste valoarea de piață estimată la începutul anului trecut de analiștii Erste Group, cât și peste valoarea de piață dată de înregistrările din portofoliului Fondului Proprietatea pentru finele lui 2012 – dar semnificativ sub valoarea de piață rezultată în urma calculelor realizate de Ziarul Financiar și Capital Partners, în Anuarul ”Cele mai valoroase 100 de companii din România”, pentru anul 2012.

Valorile menționate însă mai sus, sunt completate de o perspectivă cu două scenarii cuprinsă într-un alt raport, publicat la jumătatea lunii iulie 2013 de Wood & Company (casă de brokeraj din Cehia extrem de activă pe piața de capital de la București) pentru Fondul Proprietatea – analiză în cadrul căreia este alocat câte un capitol consistent evaluării fiecăreia dintre companiile importante din portofoliul acestuia.

raport Wood pe Fondul_Proprietatea_update_19jul2013_ ROMGAZ la pag

Astfel, potrivit calculelor realizate de analiștii Wood & Co valoarea de piață a Romgaz s-ar situa între 6,2 miliarde lei (într-un scenariu negativ) și 13,6 miliarde lei (într-un scenariu optimist), iar realizând media celor două valori, aceștia ”dau” companiei o valoare de piață de 9,9 miliarde de RON (respectiv 2,2 miliarde EUR).

PREMISE DE CALCUL. Pe ce se bazează analiștii Wood când fac estimările respective? Ei bine, aceștia pleacă de la următoarele realități: Romgaz este cel mai mare producător de gaze autohton (5,66 miliarde de metri cubi extrase în 2012, dintr-un total de 10.9 miliarde de metri cubi extrase în România), principalul furnizor local (cu o cotă de 51.45% din piața internă de gaze, pe primele cinci luni ale anului 2013, potrivit raportului de monitorizare numit ”Piața gazelor naturale” ( ANRE – Piata gazelor naturale mai 2013 – 05_rapmonit_GN_2013 ) , publicat de ANRE în mai 2013; a se vedea și graficul ”Romgaz, cel mai mare jucător de pe piața internă de gaze naturale”), și deține în prezent circa 147 de câmpuri gazeifere, cu rezerve de gaze estimate de specialiștii Fondului Proprietatea la circa 93 de miliarde de metri cubi.

Romgaz este cel mai mare jucător de pe piața internă de gaze

Astfel, în interiorul granițelor țării Romgaz deține calitatea de co-titular de drepturi și obligații în nu mai puțin de 15 perimetre de exploatare; 11 dintre acestea se află din punct de vedere geografic pe platforma Moesica și în Depresiunea Getică – iar Romgaz derulează aici activități de reabilitare a producției. Alte două perimetre de explorare-dezvoltare-exploatare se află în nord-estul țării, respectiv Brodina (zona de explorare și zona de producție) și Bacău; Romgaz deține și alte două perimetre de explorare-dezvoltare-exploatare off-shore, pe platforma continentală a Mării Negre alături de Lukoil Overseas (vezi ”Harta perimetrelor de exploatare a gazelor concesionate de România” 1 SAU 2).

Harta perimetrelor de exploatare a gazelor concesionate de România 1

Harta perimetrelor de exploatare a gazelor concesionate de România 2

Pentru analiștii Wood & Co, o importanță semnificativă în rezultatul final al analizei o are și faptul că Romgaz a început să se manifeste tot mai activ și pe piețele externe. În afara granițelor țării compania deține calitatea de co-titular de drepturi și obligații în 3 perimetre de explorare din Slovacia și două perimetre de explorare din Polonia. Mai precis, deține o cotă de 25% din perimetrele Svidnick, Medzilaborce și Snina din Slovacia, și 30% din perimetrele poloneze Torzym și Cybinka. Atât în Polonia, cât şi în Slovacia, proiectele sunt în faza de explorare, în consecinţă se execută lucrările de prospectare seismică şi interpretare a datelor colectate, conform programelor minime de lucrări obligatorii. Faza de explorare se va încheia însă în anul 2014, iar un rezultat pozitiv ar putea aduce un plus semnificativ de valoare companiei.

Deasemeni, încă din 2010 Romgaz este concesionarul unui număr de cinci zăcăminte în Irak; la licitația organizată pentru acordarea licențelor, compania românescă a avut ca și competitori unele dintre cele mai mari nume din industria globală de profil: de la Exxon Mobil din Statele Unite și Gazprom (Rusia), la cea mai mare companie de petrol și gaze din China, CNOOC, sau jucători precum BP (Marea Britanie), Eni (Italia) și Total (Franța); din competiție însă nu au lipsit și giganți de profil din Japonia sau Coreea, în timp ce, dintre „competitorii” Romgaz din regiunea central și est-europeană, un alt participant a fost compania croată INA.

Pentru o analiză mai completă și complexă, trebuie ținut însă cont și de faptul că societatea este activă și pe zona resurselor neconvenționale! Romgaz a descoperit mai multe zăcăminte neconvenţionale în bazinul Transilvaniei. Potrivit unui document al companiei este vorba despre rezerve de „tight gas”, care în limbajul uzual ar înseamna gaze aflate în roci cu permeabilitate foarte scăzută. Gazele neconvenţionale descoperite de Romgaz ar putea creşte cu 15-20% rezervele dovedite la nivel naţional (respectiv cu circa 35 miliarde de metri cubi) adică echivalentul producţiei actuale a Romgaz pe şapte ani. Un calcul sumar arată că valoarea gazelor neconvenţionale descoperite de Romgaz s-ar putea ridica la aproximativ două miliarde de euro.

ACTIVITĂȚI CE DAU PLUS DE VALOARE. Romgaz deține de asemeni șase facilități subterane de depozitare a gazelor naturale care însumează o capacitate totale de 2,76 miliarde metri cubi – foarte importante din punct de vedere strategic, care, în opinia analiștilor Wood & Company, pot aduce un aport semnificativ valorii totale a companiei: mai precis, între 0,5 și 1 miliard de dolari americani – conform calculelor realizate de aceștia pe baza unor valorilor înregistrate în tranzacții similare.

Și cel puțin la fel de interesant și de important este și faptul că la începutul anului 2013 compania a făcut şi primul pas concret într-un alt domeniu strategic: energia electrică. Astfel, compania a preluat în vara acestui an termocentrala Iernut în contul unor datorii ale Termoelectrica. Potrivit celor mai recente informaţii disponibile, compania va atrage parteneri pentru construirea unor noi grupuri de producţie a energiei şi va moderniza unităţile existente. Unitatea de producție a energiei electrice ar permite Romgaz să direcționeze gazul pe care ar putea fi nevoit să-l vândă la prețul mic (reglementat!) spre producerea de energie electrică, din a cărei vânzare să se obțină ulterior mai mulți bani decât din vânzarea gazului.

Cum toate aceste planuri necesită finanțare, compania şi-a bugetat numai pentru acest an investiţii de 1,019 miliarde de lei. Acestea vor fi direcţionate în activităţi de cercetare pentru descoperirea de noi rezerve de gaze naturale, în exploatarea câmpurilor şi depozitelor subterane de gaze, infrastructură şi utilităţi în câmpuri şi depozite, în activităţi pentru înmagazinarea subterană a gazului metan, în modernizarea şi retehnologizarea instalaţiilor şi echipamentelor din dotare, în dotările utilajelor independente, dar se vor face, totodată, şi cheltuieli pentru consultanță, studii şi proiecte, soft, licenţe şi brevete, și nu în ultimul rând în protecţia mediului înconjurător. Ca rezultate, compania estimează pentru acest an o producţie de 5,615 miliarde metri cubi gaze, în uşoară scădere faţă de anul trecut, din cauza declinului natural. „Romgaz a produs anul trecut 5,663 miliarde mc, cu circa 0,5% mai mult decât în 2011, iar, conform bugetului publicat, cantitatea estimată pentru 2013 este de 5,615 miliarde metri cubi gaze”, spuneau la jumătatea acestui an reprezentanții companiei.

REZULTATE ÎN CREȘTERE. Declinul producției, dublat și/sau datorat și de declinul consumului, nu pare a fi însă deocamdată o problemă serioasă pentru companie, din moment ce pe primele șase luni din 2013, compania a raportat deja un profit de 771,4 milioane lei.

De altfel, dincolo de prezența constantă în topurile naționale și regionale din punct de vedere al rezultatelor financiare, de-a lungul ultimelor cinci ani, compania a făcut dovada unei creșteri și dezvoltări organice și susținute, înregistrând în intervalul amintit (perioadă dominată de criza fără precendent în care încă ne aflăm) o rată medie anualizată de creștere a cifrei de afaceri de circa 5,5% și o rată medie de creștere anualizată a profiturilor de circa 16,8% (vezi grafic ”Evoluție rezultate financiare Romgaz”). În același timp, compania a înregistrat o rată medie anualizată a marjei de profit (indicator calculat ca raport între profitul net și cifra de afaceri) de 15,4%.

Evoluție rezultate financiare Romgaz

De remarcat faptul că, în 2012, în ciuda scăderii afacerilor companiei (de la 4,21 miliarde RON în 2011 la 3,84 miliarde RON), profitul companiei a continuat să crească atingând un nou maxim de 1,224 miliarde RON cu 20% mai mare decât cel înregistrat în anul 2011, când se înregistrase deja o creștere de 58% a profitului net raportat față de anul 2010.

Iar trendul pare a continua, pentru că, pe primul semestru al anului 2013 Romgaz a raportat deja, așa cum am văzut mai sus, un profit net de 771,4 milioane RON, ceea ce, pe termen scurt, pe o logică simplă, luând în considerare continuarea programului de aliniere a prețului gazelor convenit cu FMI, și deasemeni creșterea consumului în perioada iernii (și deci a vânzărilor de gaze făcute de companie) – poate însemna că sunt șanse ca pentru întreg anul 2013 Romgaz să raporteze un nou profit maxim istoric, ce se poate ridica la peste 1,5 miliarde lei. Un element ce nu trebuie pierdut din vedere de potențialii investori!

RISCURI ȘI AMENINȚĂRI. În tot acest tablou însă, nu trebuie pierdute din vedere riscurile ce planează asupra companiei. În opinia analiștilor Wood & Company, unul dintre acestea ar putea fi ”riscul de donație” – făcându-se astfel referire la decizia luată în noiembrie 2010 de statul român, acționarul majoritar al companiei, care printr-o ordonanță de urgență, a hotărât să ”doneze” 400 de milioane de lei bugetului de stat.

Deasemeni, modificarea modului de aplicare și a nivelului taxelor și redevențelor datorate statului Român poate fi un factor de risc pentru companie, și mai ales, pentru eventualii investitori.

Pe termen mediu și lung însă, cel mai important dintre riscuri este tendința evidentă de scădere a consumului intern. Cauzată atât de reducerea spectaculoasă a activității industriale și de închiderea multora dintre unitățile industriale, dar și de creșterea eficienței consumului de energie (și gaze) a industriei naționale.

Dealtfe, urmărind statisticile, scăderea consumului de energie este o realitate care are șanse mari să continue să se facă simțită. În ultimele două decenii consumul de gaze a scăzut la mai puțin de jumătate față de nivelul de circa 35 de miliarde de metri cubi pe an, cât era consumul de gaze naturale înainte de anul marilor schimbări aduse de căderea comunismului. Pentru comparație, pe ansamblul regiunii Euro-Asiatice (regiune în care România este inclusă, și cu ale cărei state este comparată adesea în rapoartele și studiile de profil), consumul de gaze naturale a continuat să crească, marcând maxim după maxim istoric, în 2012 depășindu-se chiar nivelul de 1100 de miliarde de metri cubi pe an (vezi grafic ”Consum în scădere”).

Consum în scădere

MOTOARE DE CREȘTERE. Este însă adevărat că elementele care pot contrabalansa această tendință sunt numeroase, și mai mult decât suficiente pentru a alunga eventualele temeri ale oricărui potențial investitor sau partener de afaceri al companiei.

În primul rând, tendința de scădere a consumului intern ar putea fi contrabalansată pe partea de consum de retail (consumul gospodăriilor) de procesul de extindere a rețelei de alimentare cu gaze, în special în zonele rurale ale țării – proces susținut atât prin diferite programe europene sau prin cele derulate de autoritățile publice, dar și, mai ales, de tendința de creștere a standardului de viață – fapt care conduce la majorarea cererii de gaze, atât în mediul urban cât și în cel rural; pe de altă parte, în ceea ce privește zona consumatorilor industriali, cererea unor unități precum centrala electrică pe gaze construită de Petrom la Brazi sau combinatul Alum Tulcea, ar putea asigura o susținere a cererii interne la nivele rezonabile.

Dar unul dintre cele mai importante dintre motoarele care vor putea ”trage” în continuare compania pe un trend pozitiv, este procesul de aliniere a prețului gazelor naturale de pe piața internă la cel de pe piața europeană. Conform calendarului stabilit de ANRE, pe care autoritățile române și l-au asumat prin acordurile cu FMI, prețul gazelor naturale extrase de producătorii autohtoni și furnizat consumatorilor casnici, va trebui să ajungă în timp (mai repede sau mai încet – dar inevitabil!) către nivelul înregistrat pe piața europeană, de circa 380 de dolari (echivalentul a aproximativ 1290 RON) pe o mie de metri cubi (mmc), până la finele anului 2018; pentru consumatorii industriali (care însumează circa 70% din consumul național de gaze) acest nivel de preț trebuie atins mult mai devreme, adică până la finele anului 2014.

Calendar convergență preț gaze naturale

Concluzia este că, prețul mediu ponderat al gazelor vândute de producătorii locali pe piața internă, va crește de la 520 RON (sau 155,2 USD)/mmc (o mie de metri cubi) cât era la finele anului trecut, până la 1289 RON (sau 384,7 USD)/mmc, în octombrie 2018. Iar prețuri de vânzare mai mari înseamnă majorarea, aproximativ proporțională, a profiturilor companiilor locale producătoare de gaze.

Iar un alt motor, poate chiar cel mai important pe termen scurt pentru afacerile și implicit pentru profiturile companiei, este dat de inevitabila ieșire a producătorilor pe piețele externe: liberalizarea exporturilor de gaze în 2013 este una dintre condițiile asumate de România față de FMI și Comisia Europeană (dealtfel, în octombrie 2012, pe această temă chiar a fost declanșată o procedură de infrigement împotriva țării noastre). În acest sens, trebuie avut în vedere că, potrivit declarațiilor unor oficiali ai Transgaz, România ar putea începe exportul de gaze spre Vestul Europei, prin conducta Arad – Szeged, încă din luna decembrie a acestui an. Asta chiar dacă pentru utilizarea la maximum a potențialului respectivei conducte (adică pentru a se putea ajunge la capacitatea ei maximă de 4,4 miliarde de metri cubi pe an), mai sunt necesare o serie de lucrări ce ar putea fi efectiv încheiate în decembrie 2016. În același timp, la finele lunii august a acestui an partea română demara lucrările de construcție a unui gazoduct între Iași și Ungheni-Republica Moldova, care să permită exporturile de gaze din România și către Est – o altă potențială piață, care, deși mică, se poate constitui într-un element de contrabalansare a tendinței scăderii consumului de gaze în România.

POTENȚATORI AI CREȘTERII. Poziția Romgaz de actor relevant pentru industria de profil din regiune este însă subliniată și mai ales potențată de poziția României în regiune și  la nivel European – spațiu geografic în care țara noastră se detașează ca unul dintre acei doar câțiva deținători relevanți de resurse de gaze naturale.

Potrivit raportului ”BP Statistical Review of World Energy2013” ( BP statistical_review_of_world_energy_2013_workbook )România avea la finele anului 2012 rezerve dovedite de gaze naturale de 102 miliarde metri cubi (vezi tabelul ” Marii deținători de rezerve de gaze din Europa” – cifrele fiind chiar semnificativ mai mari potrivit altor surse). Iar dimensiunea zăcămintelor de gaze naturale de care România dispune și numărul acestora, pot fi elemente care să potențeze dezvoltarea viitoare a Romgaz. Mai ales că pe lângă zăcămintele clasice de gaze, România ar mai putea deține și unele dintre cele mai importante zăcăminte neconvenționale de gaze din Europa.

Marii deținători de rezerve de gaze din Europa

Spre exemplu, potrivit celui mai recent raport al Administrației pentru Informații în domeniul Energiei a Statelor Unite, publicat în primăvara acestui an, România ar avea rezerve de gaze de șist de 1,444 miliarde de metri cubi – cantitate care, luând ca reper consumul mediu anual de circa 14 miliarde de metri cubi, ar putea asigura întregul necesar de gaze al României pentru circa 100 de ani. România se plasează astfel pe locul al treilea în UE privind rezervele de gaze de şist, după Polonia (4,190 miliarde metri cubi) şi Franţa (3,879 miliarde metri cubi), potrivit raportului EIA (vezi tabelul ”Rezerve de gaze de șist în Europa”).

Gazele de șist în Europa

BOGĂȚII ASCUNSE ÎN PATRIMONIUL ROMGAZ. Plecând de la aceste studii, pentru simplul motiv că astfel de ”bogății” s-ar putea afla în bună parte și în perimetrele din patrimoniul Romgaz, confirmarea existenței și mai ales confirmarea dimensiunilor estimate pentru zăcămintele de resurse neconvenționale de care România dispune, ar putea fi unul dintre elementele ce pot conduce la revizuirea, chiar spectaculoasă, a calculelor privind valoarea de piață a Romgaz.

De aceea probabil, realizarea, înainte de începerea ofertei, a unui audit al zăcămintelor de care Romgaz dispune, a fost un subiect de discuții între partea română și oficialii FMI, în cursul anului 2012, iar referiri la acest lucru au fost făcute în cadrul memorandumului de politici fiscal și economice asumat de Guvern față de FMI la jumătatea anului trecut.

Pe de altă parte, o eventuală majorare a gradului de implicare în domenii de activitate complementare celor pe care le derulează în prezent (cum ar fi producția de energie electrică) sau o politică mai agresivă pe piețele internaționale, pot deasemeni modifica semnificativ rezultatele calculelor ce au fost prezentate mai sus.

Până la acel moment însă, pe baza datelor existente, potențialii investitori interesați de oferta Romgaz pot lua în calcul rezultatele primelor studii realizate de analiștii financiari – studii care arată că valoarea de piață a Romgaz se învârte undeva în jurul pragului de 2 miliarde de euro. Prin urmare, Cu cât prețul de ofertă va fi mai mic de 52 de euro pe acțiune cu atât investitorii vor fi tentați să aducă mai mulți bani de acasă … și cu atât mai mare ar putea fi succesul respectivei oferte. Aceasta ar fi poate cel mai important dintre elementele ce ar trebui să fie avute în vedere de Guvern și de intermediarii ofertei … deoarece, este până la urmă o potențială unitate de măsură și a succesului activității lor.

Comments
  1. Alibaba says:

    Cred ca e vorba de 5.2 euro nu 52, valoarea nominala a scazut de la 10 la 1 daca nu ma insel.

  2. Alibaba says:

    Altfel foarte buna analiza si bine documentata. Felicitari! Am aflat intamplator de blogul acesta, cineva a lasat un comentariu pe forumul AGF.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s